întâlnire cu Adria

Oriana, eu te-am vazut doar, intr-o poza la Pan pe lep-top. Imaginea ta e formata in mintea mea. Mai ramane atingerea mainilor... Parca nu e cafenea, ci zoo-park.

Vibreaza de emotie si versurile tale (coborate parca din poveste) si povestea insasi a intalnirii voastre. Si eu, acum, cand sunt impreuna cu voi. Ma intrebam deunazi, privind cu atentie pasagerii din autobuz, oare cum ar fi sa descopar printre ei pe cineva cunoscut doar \"virtual\", pe acest site.
E o experienta inedita despre care sunt sigura ca mai ai multe de spus/scris, Oriana. Poate ca toate celelalte personaje, care forfotesc in poezia asta a ta, nu sunt decat cei de pe site, cu care inca n-ai baut nici o cafea...
Mai incape si-o licorna?

Fara sa stiu i-am facut o surpriza lui Anton. Gand in gand cu bucurie. Ce frumos lucru este prietenia... .

Multumesc, ai dreptate! La asa o intalnire licornele-s mai adcvate! Deci camilele au fost inlocuite.

Roua, da, ai dreptate si tu. Era prea ca la Zoo desi in Toronto e unul celebru.

Panule, poza mea pe laptopul matale?! Surpriza lui Anton?! I demand explanations a.s.ap.!

Si-au bagat nasul in computerul meu.. au vazut o fotografie de a ta...:D I-am scris o poezie lui Anton ..poezie cu fotografie:)

:)
De ce am impresia ca unele poezii sunt scrise atat de forțat? Nu e treaba mea... Imi vine sa rad in schimb...:) Parca te vad cum stai cu dexu\' langa tine cand scrii:) Eu ti-am mai spus odata, si te-ai suparat intr-atat incat ai sters toate comentariile...probabil ca era prea adevarat ceea ce spuneam. Poezia trebuie sa aiba un suport, si acela este mesajul. Nu vreau sa spun ca in ceea ce scrii nu exista acest lucru, in unele poate. Insa in a ta manifestare observ...te privesti prea mult din afara, din cauza asta nu reusesti sa vezi esenta lucrurilor. Iti spun tie caci ai multe poezii scrise... Si eu am, insa cu multe din ele nu pot veni pe site datorita incarcaturii emotive pe care o au. Au fost scrise demult, cand eram cam ca tine... Nu au echilibru, echilibru\' ti-l da prezentul si trairea prezentului:) Iarasi rad caci iti scriu tie... Nici nu te cunosc:) dar iti scriu... Nu ca sa obtin ceva, nu ca sa ma fac auzit, nu ca sa te fac sa te simti intr-un anume fel, ci doar pt ca asa simt. E ilar in final...romantismul... fara echilibru in interior...nu ai cum sa intelegi multe, cum ar fi arta scrisului, eu inca incerc inca sa o cultiv, dar ma las ghidat si-atat... Aici insa e ca o goana dupa poezii scrise in neant, fara nici o valoare cu adevarat reala, e ca un cerc vicios mai tot site-ul. Inainte demult, toata arta, chiar toata viata era traita in completa darurire catre divin, acum nu ne mai intereseaza decat niste goluri umplute de ganduri si cuvinte intortocheate garnisite cu tot felul de inutilitati doar ca sa ne amagim spunandu-ne ca asa suntem mai frumosi...:) Dar aceazta iluzie care este Ego, nu face decat sa ne acapareze viata prin manifestarea lui smechera... daca am putea vedea dincolo de el...Ne-am putea vedea cu adevarat, in profunzime, in realitate, si am inceta sa mai scriem inulitati premiate...:)Eminescu mai avea un pic si ajungea ca Tagore... dar acea vorba a lui ramane valabila din nefericire in cazul tau...n-o mai repet, caci o stii prea bine!

Am vazut fotografia. Dar care e Oriana si care e Adria?

Oriana e in stanga, Adria in dreapta

Doua stelute date total fara discernamint, doar asa, ca o iubim pe Oriana.

am recitit poezia asta.am scris si eu una prietenei mele , nu asa frumoasa ca asta pentru ca nu am vazut-o demult.si mi-a prins bine.caci ne era copacul mai dureros in ultima vreme decat verde.
si poate ,cine stie, facem si noi cumva sa ne intalnim la jumatatea drumului .