Liviu Nanu

Impresionat. Mai ales incepind cu a doua strofa. Iar finalul...intregeste opera...

Imi pare un inceput timid in prima strofa, probabil gindit. Strofa a doua si ultima mi se par excelente. Felicitari!

Pavel, multam pentru comentariu si felicitari, ma bucur ca ti-a placut poezioara.

Da, te-ai copilarit frumos. Scurt si la obiect.

Da, e un strigat. Dar e si poezie in acelasi timp. Singura parte mai slaba cred ca este acel \"mai spre\" repetat in strofa a doua.

Surprinzator. Surprinzator de frumos. Uite cum, si din cotidian se pot naste poezii. Doar \"ramatoare - cantatoare\" mi se pare putin fortat. Fara a afecta insa textul.

Sa fiu eu primul comentator. Iti trebuie curaj si talent sa abordezi poezia in forma fixa. Adica un ascutit simt al versificatiei dar si continut si sentiment. In sonetul dumneavoastra regasesc toate aceste elemente. In concluzie mi-a placut. Mai ales finalul, mai precis ultimele doua strofe. Se simte poezia dar si exercitiul.
Cu stima,
Liviu Nanu

Cristiana, daca zisesi, zisesi...bine ca mai adaugasi acolo ca vine si nichita ca altfel riscam sa ajung pe jos. Ca oltencele nu e numai fierbinti, e si orgolioase. :)

Maria, multumesc pentru comentariu. Ma bucur ca ti-a placut. Si mai ales ca te-a binedispus.

Sa va traiasca Florin Felix! Facurati treaba buna. Ma bucur mult pentru voi. Acu\', de curiozitate, Veve, l-ai trecut pe nuci?

Adrian, nu stiu ce-ar putea spune Papa, pot doar sa banuiesc. Onorat de trecere.

Anca, mersi de comentariu. Poezioara are si o istorie. Dumninică 20 martie seara, mă întorceam cu mașina de la Brașov. In dreptul unei comune din apropierea orașului unde locuiesc (Papa, ca nume de statie de cale ferată) am pus această întrebare. Fiul meu mi-a dat răspunsul: locuitorii se numesc papi. Așa că probabil vor urma și alte poezii pe aceeași temă, mai am astfel de comune, de exemplu Miroși sau Băsești.

Cristiana, multumesc pentru gindurile bune. Poate ne vedem saptamana asta la Craiova. Mi-ar face o deosebita placere.

Acum, ca lucrurile s-au mai linistit cred ca am ramas dator cu unele lamuriri. In primul rind gestul de a pune o steluta in chip de lumanare este mai mult decit pios, si cei care au facut-o au procedat bine. Recunosc, mai degraba mi-as fi dorit sa fie apreciat textul, insa mi-am asumat acest risc prin titlul ales de mine. Sa fiu sincer, poezia nu era adresata neaparat mortilor de la Madrid, fie ei romani, spanioli sau alte natii, el se voia un fel de refletie in fata mortii, mai degraba imi venea in minte figura tatalui meu si a unor prieteni trecuti dincolo insa si evenimentele singeroase au avut un rol determinant in scrierea lui. Recitind textul, am observat similitudini cu situatia tragica ce ne-a marcat pe toti si am dedicat-o acestora. Titlul insa nu e important, el poate fi schimbat oricind. Era mai interesant daca se facea abstractie de acesta si daca se analizau doar calitatile si defectele textului propriu zis. Eu nu scriu (sau sper ca asa sunt receptat) poezii de conjunctura, dar nu vad nimic rusinos ca atunci cind esti impresionat de ceva sa nu-ti exprimi sentimentele, triste sau vesele, in functie de caz. multumesc tuturor celor care au trecut pe aici si au lasat un semn, oricum ar fi el. Poate unii vor fi dezamagiti, insa vreau sa va sigur ca am fost manat de cele mai sincere sentimente atunci cind am scris-o. Am intentionat sa iasa o poezie buna mai mult decit una de suflet, poate nu am reusit. Pentru asta imi cer scuze.

Daniel, multumesc pentru vizita si comentariu

Cu tot respectul, consider că reacția ta, Virgil la comentariul deloc răutăcios al nichitei a fost exagerată. În general însă, așa se întâmplă când dialogăm cu monitorul în loc să privim persoana în față. Observ în ultima vreme că tot mai mulți se inflamează, uneori aproape fără motiv, poate primăvara să fie de vină? Propun să depășim elegant această situație.
Despre poezie...mie mi-a plăcut, cred că este un text reușit, poate puțin prea lung.
Cu stimă,
Anton

nu
vă
cer
acum
galoane
sunt
poet
de
conjunctură
recitând
doar
prin
saloane
mica
mea
literatură
când
din
focul
poeziei
pe
sub
piele
nu-mi
încap
punem
punct
comicăriei
căci
doar
fumuri
am
în
cap
iată
eu
invidiosul
scriitor
de
manifeste
vă anunț
că
mincinosul
care
zice
ăla
este

Madalina, multam de cadou. Cred ca si un sac de rafie ar fi bun. Oricum, continutul e mai important.

Interesanta. O vad ca pe un pastel atipic.
Permite-mi te rog sa scot in evidenta si citeva puncte slabe care trag in jos poemul:
- repetarea mirobolantului
- rima albi-dalbi
- lungimea penultimului vers
Ar mai fi si altele insa astea mi-au sarit in ochi.
Mi-a placut luna prabusita ca o piatra si porumbeii apatici.
Cu stima,
Liviu Nanu

Desi tardiva, urarea mea de bun venit e cel putin la fel de sincera ca ale colegilor mei. Si cred ca se simtea nevoia unor astfel de texte, zona nu era acoperita corespunzator.