Copilărie

Eu cred, buna mea prietena, asa cum ai si auzit ca se spune, ca \"MURIM inca din clipa in care ne NASTEM\".
De aceea MAREA SOSIRE, in viziunea mea, nu este inspre inainte ci, mai de graba, inapoi de unde am si plecat-VESNICIA.Eu, unul, invat cum sa ajung inapoi in vesnicie...altfel pasul inapoi pe care si eu l-am facut la pornire nu ar insemna nicidecum un ELAN ci o poticnire.
Te sarut si-ti urez \"un START reusit spre MAREA VESNICIE!\".

Sunt flatat. Mă aveai drept cititor oricum. Acum ești pe cale să mă câștigi ca și prieten. :)
Dar sa nu cumva sa te prind ca ma domnesti cum ai facut-o intr-un alt comentariu. :- ) Acest lucru ar putea fi privit ca un pas inapoi. Eu cred că pașii făcuti înapoi sunt buni pentru a iți lua avânt către invariabilul înainte.Sau sunt buni daca esti rac. Că atunci mergi inainte. Chiar dacă acest înainte este reprezentat uneori de un zid.HAi ca am luat-o pe aratura. Sa ne citim cu bine!

Daniela, poezia ta, in ochii mei, are doua intelesuri, nu stiu la care dintre ele te-ai gandit.
Dar daca pasul inapoi la pornire este doar startul ratat, iar privilegiul este acela de a te fi aflat la un moment dat printre cei alesi, asta nu inseamna nimic pentru cine isi continua, singur, cursa - chiar autosugestionandu-se ca nu va ajunge nicaieri. Totul e sa nu te opresti. Dupa mine, fiecare vers este un pas inainte, fie si privind tot timpul inapoi.

Poeziile nu se explica, e aceeasi regula ca la bancuri. Dar risc prea tare sa fiu gresit inteleasa si-atunci ...
Eu consider un privilegiu posibilitatea de-a te intoarce in toate asternuturile copilariei, de la gandirea proaspata la sacul acela doldora de sperante din spatele usii.(si la tot ce reprezinta copilaria)
Dar cum sa gasim noi drumul inapoi? Cautind, citind, invatind. Oricum , nimic nu e sigur. E doar o posibilitate.

Am uitat sa va multumesc pentru vizita.

Da, te-ai copilarit frumos. Scurt si la obiect.

Imi pare bine ca ma intelegi perfect.
Merçi de vizita.
Daniela

Multumesc si tie pentru tot.
Mi-ai adus aminte de o treaba. Am avut in liceu o profesoara de romana de exceptie. Se numea Lietman Paula , era evreica ,n-are importanta pentru mine, cert e ca o iubeam.Si de-atunci am inteles ce mare serviciu poate aduce o persoana poporului sau.Toata viata mea am avut un mare respect pentru evrei. Pentru sensibilitatea si rafinatetea
lor.
Profesoara asta m-a invatat un lucru care-a intrat in interiorul caracterului meu.Ea spunea, Daniela, fii scurta si coerenta.( N-am reusit sa-i urmez alte sfaturi , nu din vina mea. Am imbratisat o meserie imbecila in loc sa-i urmez sfatul.Pentru asta ma voi cai toata viata mea. )

Daniela, te-am citit la recomandarea Eliei și îmi pare rău că nu m-am rătăcit în paginile tale până acum... dar, recuperez :)
Ai reușit să concentrezi foarte bine ideea în câteva rânduri, e ca o mică bijuterie.

Alice, imi pare bine de cunostinta si de faptul ca mai sunt persoane care gandesc la fel ca mine. In rest,tocmai imi bagam si eu nasul prin scrierile tale. Imi plac.Revin.