Realitate
Obosesc ṣi mă-ntorc Intr-un pat ascuns In spatele gȃindurilor. Poate doar aṣa Voi găsi echilibrul. (Pentru că sunt obligată Să-l găsesc ṣi să-l iubesc.) Să mă
In oglindă
Voiam să știu Cum imi stă azi cu poezia asta . Imi place s-o studiez, S-o prind când se mișcă.
Un pas inapoi,
De ani și ani tot aștept Să mă ascunzi Sub preșul de la ușă. Să-ți pot fura și eu în liniste Urmele pasilor ..
Poezie
Splendoarea statuii necioplite E ascunsă-n actul cioplirii. Pe crestătura asta de timp S-ar putea iscăli o splendidă schimbare.
In parc
Azi m-am așezat la umbră Cu niște gȃnduri. Nu voiam să le gonesc... Le țineam pe sub mine și le gustam. Mușcam din cȃte unul mai copt Si el țipa repede tot ce-avea de spus. Doar
frica
Zilnic (apare) Schimbȃndu-ṣi (doar) chiloții Să fi fost(măcar)o fetiță Ne-am fi jucat de-a adrenalina.
Alzheimer
Mă uit, Nu văd. Din cuib imi cad Puișori de amintiri.
Bacovia pe doi
Mă uit la voi și-mi vine să râd Din toate ridurile mele. Am ajuns să-nțeleg ce fel de victimă sunt. Imi aud clipele picurând intr-o formă oribilă... De coșciug.
Sau o palmă răsfirată
In dimineața asta Mă voi impărți in părți egale. Desenez pe cadran niște felii de cașcaval; Altfel n-am sa reușesc s-ajung la miere. Si-ar fi păcat Să-mi pice apa din tâmple Peste
Mariana scrie
Mariana ascute cu barda Creionul . Mȃna ei devine grea Brațul e-nfașurat in liane elastice Si-atunci creionul se-nfige-n scrisoare și-o ucide. Mariana mȃzgălește scrisoarea moartă O
Dorința de a fi poet
Mă iau de gât cu frații mei Dar de multe ori ei sunt aer Mă prind in horă și joc Pe-o muzică din cutia stomacului. Pășim pe ideile noastre Care se aprind atât de ușor Pentru că sunt
Accident
Când mi-a căzut capul pe spate Ploaia nu m-a vrut Și s-a intors toată-n nori Antrenând lacrimi și particule fine de fard. Am apucat sa pun un deget pe nor Si-a explodat cu un \"pleosc\"
Revoluție
Moșii noștri Ca să mai zic și-așa Stau așezați turcește Pe prispa lor ideologică Infășurând ghem Toate firele de telegraf din jurul lumii …… că nu ne mai trebuie. Cu palma la gură
Scrisoare pentru domnul Furnică,
Din mâna ta crește pâinea Din pumnul tau curge vinul Si-n palma mea .............................................. o iau puriceii la fugă unul după altul inșirati tramvaiușaișpe pe
Singur
Cum de mă simt așa departe ? Mă uit la aripile astea pe jumatate topite Si-aud de sus Un radio ascuns in plapumă . Dacă nu cumva nebunii dracu’ Si-au făcut Acoperișuri groase Să mă
Vizita la biserica
Se ineacă Doar privirile In apa asta afumată Ocupată de mine De contururile mele mișcătoare Schimbătoare… Cristos a căzut peste zugraveala proaspătă A zilei care trebuia să mai fie s-a
Deasupra niciunui dedesubt
Mă simt infiptă-n viață Ca o lipitoare atârnând De corpul ei.
DE FLORII
Dragă mamă, eu am rămas o fetiță ridicolă pentru că n-am avut ocazia să beau o cafea impreună cu tine. Deși am doi copii, nu sunt incă mare, n-am invățat să nu le mănânc dulciurile (așa cum tu le
Copilărie
Invăț, Invăț, Invăț, Să n-ajung nicăieri. Nu există nici o sosire. S-ar putea câștiga doar Privilegiul de-a face un pas Inapoi la pornire.
In gând
Singurătatea mă consumă cu-nghițituri mici Oglinzii îi dau și ea nu-mi restituie. Soarele nu-i fratele meu Dar bine că bate parchetul cu buricele degetelor. Ajung să mă bântuie o
poveste veche
He, he, he, Ia uite ce urâta-i Albă-ca-zăpada ! Zici că-i omul de zăpadă … omul zapezilor. Ptiuuuuuuu! are și păr pe picioare. Leșin. Albă-ca-zăpado, Dă-te făi jos de-acolo Du-te fato să te
Sunt bolnava,
mi-a spus chiar și doctorul, dragă doamnă, suferi de-o constipație puternică, gândurile ti-au devenit tari și clisoase, nu mai e chip sa te lași călcată pe tălpi de pământul acesta. Dumitale
Adevarul
Doamne, mi-am astupat eu gura cu mâna și-am rasucit vorba cu fața la mine ca s-o pot gândi fără s-o chem pe numele ei, ea, gata să cadă tăcută printre saltele. I-am spus, cu ochii te-am
Buna seara
Gindurile cresc iedera pe mine Evadeaza din toate partile Se unesc in buchet si deodata se sparg Paac. Si le-aud: Astazi niste oameni au murit in Spania Bossi a facut infarct Eu iar am
