Liviu Nanu

Geta, mă bucur că măcar o strofă ți-a plăcut:) Recunosc, m-am jucat puțin aici, probabil cu timpul voi mai schimba.

Un poem rotund și frumos. Am remarcat totuși ultimele două strofe. Dacă aș fi cusurgiu aș spune că titlul mă trimite la lirica lui Florian Silișteanu.Dar știu că nu am dreptate, a fost doar așa, o impresie.

La mulți ani dragă Florin! și multă inspirație caustică.

Mitică, dacă cetiși bine textul e pus la personale. Dar poți să mă citezi și așa, mă onorează propunerea ta.
Vladimir - zaruri (oase, nu?), erecții, supa vieții...pe de o parte. Pe de alta fantomele din jurul nostru, inclusiv ceasul casei, amintirile care ne erodează ...două părți diametral opuse la prima vedere, care împreună ne definesc.
Florina, e o idee mai veche reluată dintr-un alt text (\"pasager\"). Onorat de vizită.
Miruna, cineva (un om desștept, desigur) spunea că un text devine clasic atunci cînd ne identificăm cu el, cînd cititorul își spune \"uite, la fel gîndeam și eu\". Realizezi că nu e cazul meu, totuși mă bucur dacă măcar cîțiva cititori au o mică trăire (ca să nu spun erecție) citind un text de-al meu.
Ioane, văzuși bine. Alea erau versurile cele mai reprezentative. Onorat de vizită.

Alin, textul de față întrunește aproape toate însușirile unui text postmodernist, așa cum este el definit de Manolescu, Lefter sau Cărtărescu. Mai mult aș spune, este chiar postironic, adică își propune să ironizeze chiar curentul cu pricina. De aceea în ciuda aspectului conjunctural, el se încadrează în convenția poetică dominantă a momentului. Am fost acuzat că imit Levantul lui Cărtărescu, se pare că aspectul ironic a fost trecut cu vederea.

uite o părere: primele două versuri interesante, mi-au stîrnit curiozitatea și am mers mai departe cu lectura. Ca să văd că ratezi cu seninătate în următoarele. Ultimele două versuri ale primei strofe ar merge, chiar sînt bune dar mi se pare în plus, explicativ chiar \"de vînătoare\".

a doua strofă
\"șterg cu palma...\" \"cu palma\" îmi pare în plus. Sau poate doar \"palma\". \"ascunsă în colțul buzelor...\" colțul ăla e prea banal. dacă ar fi fost \"firida\", \"inima\", gîndul\", umbra\" etc. era mai interesant. Ultimele 4 versuri bune.
Ultima strofă mi se pare cea mai reușită, ar putea sta și singură.

Stimate autor, la ce editură a apărut volumul \"Răstălmăciri\"? M-ar interesa și pe mine cartea. Pe de altă parte vă sfătuiesc să schimbați editura, în text există greșeli (\"Rîntregit\"), ce naiba, ei nu fac și corectură? Și fără diacritice? Sînt neserioși, să le transmiteți asta din partea mea, își bat joc de autori.

Alin, ai dreptate, într-un fel mă contrazic. Onorat de vizită.

Andule, dar poate e doar imaginație, la asta nu te-ai gîndit? Și ai dreptate, camere cam puține, ar putea fi doar o pensiune de o margaretă.

Ioan, Răzvan - Observ că ați făcut o adevărată radiografie a textului meu, eforturile voastre mă onorează. Știți cum se spune: criticul de cele mai multe ori vede mai bine decât autorul :) Sper că nu ați acoperit tot spectrul, poate vine un cititor nou și vrea să descopere altceva.
Cu prietenie,
Liviu

Am fost printre primii cititori ai acestui eseu (dacă nu chiar primul) și l-am salvat pe hard să-l pot citi în liniște. Ce pot să spun? Foarte bine scris, și așa cum spunea și Dorun, bun de editorial la o gazetă culturală.
Mi-a făcut o reală plăcere să te citesc.

Ioane, asa cum ai remarcat, in momentele cele mai intime ale vietii, uneori intervine ceva care da peste cap tot misterul. Si nu ma gindesc doar la o anumita activitate in pat. Onorat de trecere.
Florin, am reusit sa citesc poemul. Mi-a placut, dar asa cum ai constatat si tu, textul meu nu are legatura cu el.

Vladimir, Florin - onorat de trecere și apreciere. Am procedat la mici modificări în prima strofă.

Dan, știi că și mie îmi place camera aia? Da\' nu-ți spun de ce.
Florin, m-ai făcut curios, mă duc să caut Dimov. Poate știi și cum se numește poezia?

Tema colii albe e veche, unii ar spune chiar răsuflată. Tu însă ai adu-o bine din condei și chiar dacă demarezi timid, ca un personal, poezia ta prinde un suflu liric pe măsură ce se citește. Am spus \"se\" pentru că textul se citește singur, curge ușor ca o poveste și se oprește (ușor poticnit, în penultimul vers) tot ca un tren. Și totuși e POEZIE nu mijloc de transport în comun. Poate în versul cu minotaurii ar merge mai bine inversat, \"și sfincși\" nu prea sună. Pe scurt, mi-a plăcut.

Text excelent. Cred însă că forma poemului, arhitectura lui, ar putea fi îmbunătățită.

Eugen, am reținut ideea. Data viitoare pun și baia. Încă mai cred că am simțul umorului ca să suport micile \"pișcături\" epigramistice. Doar mai cochetez și eu din cînd în cînd cu genul ăsta deloc facil.
Simona, așa e...sînt 4 secvențe, aparent fără legătură între ele. Am vrut să surprind diferite aspecte ale trăirii noastre, un fel de tablouri să zicem, acte...și iubirea, așa cum ai observat, are locul ei aici. Chiar central aș zice. Onorat de trecere.

Cred că ai citit-o într-o cheie greșită. Nu e vorba de vîrstă aici. Poate ultimul vers te lămurește. Oricum, frumos catren, sînt onorat că mă bagi în seamă.

În ansamblu o poezie reușită. Cel puțin în prima jumătate a discursului. Apoi, de la \"să dobândești...\" mesajul se diluează, glonțul (fie el și de 22) și laptopul parcă nu reușesc să mai susțină efortul liric. Cred că e vorba de arhitectura textului, de așezarea în pagină. O simplă părere.

Imi pare un poem inchegat si simplu. Frumos si simplu. Am remarcat partea a doua, de la \"gandurile mele...\". Cred ca strofa respectiva ar fi putut sta si singura intr-un mic poem, are multa forta si metafora.