Liviu Nanu

O poezie pe care nu știu dacă am priceput-o nici după a 3-a lectură, dar ceva m-a determinat să revin asupra ei, iar faptul că mă atrage e semn bun. La mulți ani Adrian!

Deja pe alt site care se numește cultural se aruncă cu pietre. E un semn bun, cum se zice...înjură-mă dar nu mă ignora. Adică publicitate negativă. Urmează revista agonia.ro, un proiect promis de Radu tot acum un an și mai bine.

Livia, gînd la gînd...parcă așa se spune...acum, era chiar nu știu cum să nu-ți placă, doar era dedicată :))
Alexandru, onorat de comentariu. Mi-ai adus aminte că prin \'99-2000 mai publicam poezie într-o revistă, unele erau e drept parodii. Și la un moment dat, am propus o poezie cu multă autoironie, dar în fond tragică. Directorul n-a sesizat și mi-a spus: e bună, o punem la rubrica \"să mai și rîdem\"...Nu e cazul de față, eu sînt convins că tu ai surprins în textul meu ce trebuia.
Gabriel, titlul e și el un joc de cuvinte. Asta că amintiși de el. Onorat de comentariu.

Bună parodia, ești meseriașă la stea în rimă, unii ar putea lua exemplu. Acumk vreo doi ani parcă a fost un concurs de parodii la aceeași poezie. Nu mai știu dacă ai participat atunci. Au scris mulți însă, chiar și eu am scris una dar H.C. (haute concurs). Era imediat după un cenaclu Virtualia, mi-aduc aminte. Parcă văzui go mreșeală typo în ultimul vers? văzui sau nu văzui ? \"Așa să hai\"?

Alooo...de ce n-are diacritice? Mi-am început bine ziua, e un text pe gustul meu mai ales că

Șerban, semnele alea au rostul lor acolo, așa cum bine ai sesizat. Mă bucur că ți-au plăcut, nici nu trebuie să le descifrezi.
Anca, mă onorează comentariul tău. Se pare că ai citit-o în cheia corectă. Dar orice scriitor are și rateuri, așa că probabil vei da de ele prin textele mele.
Ioana, tema a venit, tratamentul mai întîrzie. Mulțumesc pentru semn. Tuturor scuze pentru întîrzierea răspunsului, m-am gîndit că e mai bine să nu răspund după fiecare comentariu.

După cum ai constatat e un colaj. În general aproape totul e de vînzare, din păcate tot mai mulți privesc viața și creația ca pe o marfă. Onorat de comentariu, Cosmin. Totuși ru nu-mi propuneam să amuz cititorul, dar dacă așa a ieșit...

Un exercițiu ludic reușit. Jocurile de cuvinte și rima interioară mă trimit la Foarță și Labiș, iar tema cu boababul la Dimov, fără a găsi neapărat în asta filiații. Viorele, ai o bere de la mine. Rece.

Un poem bun. Nu mă împac însă cu \"zidurile așteptării\" și cu finalul, bine realizat ca metaforă dar care vine ca o concluzie și parcă pune un punct în loc că lase puncte de suspensie.

Observ că te descurci bine și în poezie. Ai mici greșeli typo care pot fi reparate. O replică frumoasă, sper să recidivezi.

Eu ce să mai spun? Mă simt onorat că sînt băgat în seamă și în Banat. Mai ales că de Lugoj mă leagă niște amintiri cazone și nu numai.

Dumnezeu să-l odihnească! L-am cunoscut personal pe Vasile Blendea, am ciocnit cîteva pahare împreună, am glumit, i-am oferit o carte pe care i-am scris în grabă o epigramă. Și mai era cu noi și alt regretat poet, Ioan Flora. Se întîmpla la Alexandria după festivalul Zaharia Stancu. Știu că a făcut și atunci cîteva fotografii, oare s-or fi pierdut?

Bine ai venit pe site! ah, și să nu uit...corectează te rog, \"ma alungat\"

Îmi pare mai degrabă un poem în proză.

Bine ai venit pe site!

Adrian, versul arab are un rol. Și anume acela de a stîrni curiozitatea cititorului (ce dracu vrea ăsta să spună aici?). Alt rol ar fi de cezură, am simțit necesitatea unei pauze acolo, o rupere, o fractură. Pe urmă, să nu uităm că moda versului alb vine de la arabi, poezia europeană de calitate are canonul și prozodia ei. Și ar mai fi de spus una-alta dar nu cred că mai e cazul. Onorat de trecere.

Ai surprins bine atmosfera, Maria. Întotdeauna mi-a făcut plăcere să ajung la Iași, din păcate mai mult pe fugă, n-am apucat să văd prea multe. Așa că articolul tău însoțit de imagini e foarte nimerit. Sunt convins că și Nicole a găsit un oraș frumos și interesant. Și pentru că e ziua ei, profit de ocazie și-i urez aici La mulți ani!

Cîteva mici stridențe și repetări (\"dădea din piciorușe ca un apucat\", \"că cel care\"... de exemplu) fac acest text imperfect. Că dacă ar fi fost perfect chiar nu mai era interesant. Imagini fabuloase, un univers paralel și ireal, o construcție sigură.

Andule, ăla e versul care face toți banii. Asta am avut la însemână, asta am folosit. Aveam și niște caractere chinezești, dar trebuia să le caut. De fapt, ăla este cel mai frumos vers, așa am împăcat pe toată lumea. Sau aproape pe toată. Poți tu să spui că ai citit acolo și nu ți-a plăcut? Nu cred. Dacă ești atent chiar rimează cu primul vers al strofei, deci numai să fii Gică contra (uneori chiar ești :) ) să nu apreciezi.

E o poezie perfectibilă. Tema îngerului este o cărare devenită prea comună, așa că dacă n-o putem evita, măcar să fie ceva șocant. Eu nu-mi permit să spun nimănui că scrie o poezie proastă sau submediocră așa cum unii o fac, iar aluzia la maestrul Suman, căruia îi pute tot, mi se pare deplasată, el nu căuta decît balastul, care există aproape în fiecare text, chiar și în ale lui. Mai greu este să găsești stropul de frumos dintr-un text, care trebuie să existe, rar se întîmplă altfel. Dacă Mihaela ar fi scris de intestine și alte mizerii poate cădeau mulți pe spate de emoție, dar ea scrie în linia ei și dacă uneori nu prea îi iese (să nu uităm că aici este un atelier, iar încercările noastre nu sînt definitive, așteptăm mai degrabă sugestii constructive decît șuturi în cur) nu e nici o pagubă, poate reveni pe text, sau chiar renunța. Pe de altă parte, Mihaela scrie mai bine în forma clasică, are simțul prozodiei, și cred că n-ar trebui să abandoneze stilul care a consacrat-o. Poate doar să abordeze alte subiecte, pentru a evita autopastișa. Raul, n-ai depășit bunul simț, și nici nu trebuie să mîngîi pe nimeni pe creștet dacă nu trebuie, însă ai fi putut să găsești o formulă mai fericită să tragi de urechi un autor.