Liviu Nanu

C\'așa e părinții
Iubește copiii
Cheltuie un sac de bani
Ca să-i facă oameni mari
Așa cînta acum cîțiva ani un lăutar la o nuntă. Eu, foarte neinspirat și curajos (și datorită alcoolului, desigur) i-am atras atența asupra gramaticii. Mi-a răspuns(cam)așa: ce contește, praleo gramatica (cu accent pe ti), ce nu e așa? uite, oamenii simte ideea. nu vă mai dați voi deștepți, și la urma urmei cînt cum vrea mușchii mei. Același aspect l-am văzut și aici, pe site, și nu o singură dată. Vin unii și ne ceartă (asta e bine în fond) și te beștelește și-ți spune că bați cîmpii, și asta o face însă într-un limbaj agramat. Dacă-i atragi cumva atenția ți-o retează scurt, precum personajul de mai sus \"N-ați înțeles nimic, n-ați prins fiorul, gramatica n-are importanță\". Acum, eu înțeleg, se mai întîmplă, mai dai cu deștul greșit pe taste, înțeleg lipsa unui \"i\" să zicem la \"copi(i)\", atunci cînd apare izolat, dar cînd folosești cratima după cum cad bobii, deja devine trist. Ca în proverbul ăla cu prostul și fudulia. Sau cînd scrii \"vagabondesc\" doar ca să rimeze cu \"esc\".

Aș fi vrut să spun că ai imagini puternice, dar mi-a luat-o Dan înainte. Am remarcat:
\"gesturi calme acoperite de pojghița obișnuinței\"
\"realitatea e la ovulație și am putea s-o fecundăm
cu bunele intenții\"
\"ceasurile au vulve în loc de limbi și cară
orele ca niște foetuși nedezvoltați
când se vor naște inima lor va bate ritmul decadenței\"
și ultima strofă mi-a plăcut însă pare ca o concluzie, poate forma e de vină.

Ela, Emilian, Felix, Adrian, Ioan, Dana - Mă bucur că ați sesizat ironia, aveți simțul umorului, semn sigur al inteligenței (cel puțin lingvistice, că sînt vreo 8).

Felicitări pentru prozodie, nu oricine poate să strunească versul scurt, în cazul acesta de 9 silabe. Mi-a sunat însă ciudat \"copac cu\"

Paul ar fi trist să ai dreptate. Eu știam că respectivul este (era) actor la Teatrul Maghiar din Timișoara, nu-mi vine să cred că un intelectual ar fi în stare de astfel de fapte. Dar de la un timp nu mă mai miră nimic.

Așaaa...ziceam c-o să scriu și un gînd versificat. Inspirat de conflictul din Liban, unde copiii libanezi sînt omorîți pe capete de blînda și nevinovata armată izraeliană. Dar așa e în război, sînt și victime colaterale, totuși e o ipocrizie să spui că \"nu noi, doar ei\" cînd chemi șoimii patriei să se semneze pe rachete http://fromisrael2lebanon.info/pa/index.php
Jurnal de război

tu și eu plini de răni și scrum
admirăm din tranșee cum
ne lovesc gloanțele dum-dum

suntem, da, suntem bravi soldați
ne avem ca surori și frați
și murim chiar nevinovați

sus pe cer zboară un obuz
și-un șofer oarecum confuz
un șofer de autobuz

cad pe noi bombe mici și mari
de un timp ninge cu dolari
devenim toți acționari

peste tot numai hezzbollah
și copii zboară spre Allah
ce frumos, ce romantic, Ah!

Hai să vă vînd un pont agricol și precis vă veți îmbogăți, așa cum a făcut-o unul de pe-aici, acum parlamentar (în opoziție).
Omul avea suprafețe mari agricole pe care le cultiva cu grîu. Însă doar cîțiva metri pe marginea solelor, centrul era neatins de mînă de om, pardon tractor. Pe urmă cerea calamități și lua aproximativ 2.000.000 pe hectar. Asta da afacere, lirica virguliță cîmpului. Aici e adevărata cultură. Că de ciudă o să scriu și o poezie, pe care tot aici o s-o pun, na! dar să revenim în cîmpul literaturii, la fel de mănos și buruienos. Ce-o mai face Nexus? dar Alex Bâcu? (degeaba) Dar Bea3x? Erau prezențe pline de farmec acum cîțiva ani. Mă duc nițel să-i recitesc, merită.

Bine scris articolul, Ioana merita un astfel de studiu, poate chiar mai amplu. E o scriitoare de forță și sînt convins că ne mai rezervă surprize.

Dana, slashurile alea erau mai mult pentru mine, cititorii nu au nevoie de ele, mi-am dat seama și am modificat. Și regret că n-am avut și o variantă moldovenească, poate \"văleu mumă\", la sugestia Elei. Dedicația este pentru Dana, ai înțeles bine.
Dan Norea - da, sigur, poți să mulțumești, de ce ai face tu excepție? :)
Adrian - chestia cu biletul m-a dat gata. Doar știi că am abonament.

Eu cred că autorul a dorit prin partea a doua a textului să se facă mai bine înțeles. Aici cred că a greșit. În primul rînd pentru că o poezie trebuie să stea pe propriile ei picioare (versuri, metafore...), trebuie să producă o emoție, și autorul nu trebuie s-o explice. Ar trebui ca cititorului să i se zbîrlească pielea, să-i curgă lacrimile sau să aibă alte reacții în funcție de sex, cultură, lecturi, experiență de viață etc. Autorul vine însă cu partea a doua, informații deosebit de interesante recunosc, dar care nu are nimic în comun cu literatura, poate ar trebui o pagină de dezbateri pe teme diverse. Pentru că asta a și stîrnit, vii dezbateri despre morală, viață, credință și celelalte. În concluzie versurile singure (ceea ce contează de fapt) sînt perfectibile, ideea nu e rea, dar la importanța ei, trebuie alte straie lirice.

Ela, cu întîrziere îți răspund că m-am gîndit și la cititorii din alte zone, dar pînă acum n-am avut inspirație, am să mă străfuiesc totuși. Mulțumesc pentru încredere.
Da, slașurile erau mai mult pentru mine, eu am întîmpinat dificultăți la recitire :)
Carmen, ceva îmi spune că Ioan va ști să citească în cheia corectă, e un poet prea versat pentru a cădea în capcane. Semnul lăsat de tine mi-a luminat seara.
Traian, am depășit vîrsta nu însă și calitatea scrierii poetului mai sus amintit. Dar mai am timp, sper. Mulțumesc pentru încredere.

Ai dreptate, se citește greu și trebuie multă atenție. Am pus niște slashuri ajutătoare. Mă simt onorat de lectură și semn.

Geta, nici nu știi cÎt mă bucură trecerea ta pe aici, se pare că \"jurnalul\" meu un public țintă și chiar dacă nu prea este vizionat, reușește să transmită ceva unui număr restrîns de cititori, fie și o atmosferă, așa cum spunea Emilian.

Măi epigramiștilor, ce-mi făcurăți? mi-e așa rușinică acum că nu știu cum o să dau ochii cu ceilalți la Agigea (unde fetele e gigea). Ioane, cred că în ultimul vers mergea mai bine \"femei\", pentru prozodie. Dar lasă că vă coc eu una, așa cum am făcut-o acum un an, parcă.

Există la mine în oraș un scriitor care a publicat într-o revistă o poezie \"urmuziană\", adică un fel de pastișă mai degrabă, fapt care l-a pus în situația de pîrît, în instanță fiind chemat în solidar și redactorul șef al publicației. Deocamdată se dau termene, se propun martori...Redactorul șef probabil că va scăpa cu buzunarul neatins, dar poetul cu pricina va scoate din el cîteva milioane daune morale, reclamantul fiind chiar avocat de profesie. Eu i-am spus că asta e șansa lui, dacă aduce și mass media, precis iese din anonimat, deci pînă la urmă merită cheltuiala. Și toate astea pentru o poezie, care pe deasupra era și proastă. Presupun că în urma acestor discuții, cartea distinsului preopinent traducător va avea o căutare de neimaginat, editura va trebui să scoată o nouă ediție, agonia va fi prima în top 100 și toți pupat piața independenți.

Eu cred că un proces ar fi binevenit. Chiar dacă am pierde în prima fază (deși, după consultări cu persoane de specialitate n-aș crede) în final site-ul și activitatea sa ar avea mai mult de cîștigat, o publicitate mai mare nici că s-ar putea. Atît pentru pîrît cît și pentru reclamant (adică partea pîrîtă și partea futută, cum spunea un avocat). La Agigea asigur consultație juridică (contra cost, evident:) ). Și cu 300 de martori precis cîștigăm.

Ioane, dar și replica ta mi-a descrețit fruntea. Pe urmă m-am încruntat la loc în efortul de a citi cuvintele acelea rusești. Tu nu știi prin ce poate trece un individ relativ sănătos după o bere fără alcool. E un sentiment de golire spirituală, dar ce spun eu aici, nu poate fi transmisă starea decît liric. Și iată că astfel am răspuns și lui Adrian și oarecum lui Traian, care la 25 de ani n-a băut (și sper să n-o facă) bere fără alcool.

Traian, Adrian - onorat de prezență și semn.
Costin, dacă ai fi fost atent ai fi observat unde am încadrat eu textul și probabil ai fi realizat că nu e destinat hîrtiei. Doar o mică parte din poeziile cuprinse în această colecție îndeplinesc din punctul meu de vedere calitatea de a vedea hîrtia. Deci, pe scurt, nu. Dar dacă m-ai fi cunoscut mai bine ți-ai fi dat seama și singur cînd glumesc și cînd sînt serios, iar agonia îmi permite ambele atitudini, de aceea îmi și place acest spațiu. Eu nu mă iau prea în serios, îmi place ironia și mai ales autoironia, dar cînd pregătesc un volum cred că am putere de discernămînt. dovadă că din cele 300 de poezii, doar puțin peste 100 au fost publicate în reviste sau volum. Sper că te-a mulțumit răspunsul meu.

Astăzi am trăit un moment unic și (aș îndrăzni să spun) înălțător. Bine, era mai potrivit ieri, că tot a fost o sărbătoare religioasă, ar putea fi chiar sărbătoarea artistului necunoscut (Schimbarea la Față). Dar să revin. Spuneam că a fost un moment important pentru mine, cineva mi-a spus-o foarte sincer și serios că sînt geniu. Chestia asta m-a afectat foarte tare încît nici n-am mai auzit urmarea \"grasule!\". Ca să citez exact \"ești un geniu nenea Liviu\" mi-a declarat fetița de 5 ani a unor prieteni, după ce i-am dat jos dintr-un copac fluturașul de badminton. Vă spun sincer, a fost un moment reconfortant, poate cînd va crește îi voi da voie să se joace cu poeziile mele.
Șerban, Șerban, ești prezent de fiecare dată în \"gîndurile\" mele, asta mă onorează sincer, înseamnă că ai înțeles demersul meu, ai înțeles că aici e un loc în care fiecare își poate \"depune\" propriile gînduri, ca într-o bancă. Dobînda, mai la vale. Urmăresc activitatea de pe site și observ că periodic apare cîte o temă asupra căreia se reped mai mulți autori, unii în serios, alții doar din joacă, adică s-ar zice că sînt ludici. Acum a apărut tema mucilor, dar a fost repede părăsită pentru tema intelectualei, curvei, artistei, nobilei rusoaice. Nu m-am putut stăpîni și am scris și eu o poezie mică da\' veselă care s-ar vrea mai mult o parodie. La ce? La fenomen, bineînțeles.

Pentru toți comentatorii: berea fără alcool stă pe aceeași etajeră cu ciupercile (neapărat vegetariene și de la ciupercărie) și cu un anume tip de literatură. Poate n-ar fi trebuit să le amestec, iese un fel de ciulama care cade greu la stomac. Mai ales de la berea aia fără alcool care nici nu-mi place, d\'aia îmi rămîne în gît, așa cum îmi zumzăie în creieri o manea pe care o ascult din vecini.