dragă jurnalule

Am citit si texte mai bune si texte mai proaste, in fond, aici e doar un atelier de creatie. M-am oprit la textul acesta pentru atmosfera pe care o transmite, atmosfera compusa foarte simplu, ca si cum ai merge pe strada respirind. Poate sint subiectiv, sigur sint subiectiv, privirea in jos privirea in spate mi-as lua adio dar de ce sa tusesc? Aproape firesc acest jurnal, un firesc putin trist calm si incremenit care ar putea sau nu sa prevesteasca ceva. Fiecare zi e o belea, fiecare celula inmagazineaza o traire. Iar acel \"daca nu voi mai fi dati-mi naibii de stire\" incheie citeva rinduri scrie in genunchi sau intr-o agenda.

Cu subiectivisism,
Emil

Emilian, ai perfectă dreptate, și eu fac tot felul de încercări, cum spuneai, aici este un atelier, de ce n-am avea curajul? Ce am vrut să spun e un fapt divers și banal, așa cum bine ai sesizat. Dacă el va produce o emoție vreunui cititor, înseamnă că se apropie de poezie. Dacă nu, nu. Mai încercăm. Deși e posibil ca forma aleasă de mine să nu fie cea mai fericită, am încercat ceva nou (pentru mine, desigur). Onorat de trecere și semn.

Mi-a placut forma stranie in care ai incatusat cuvintele naravase, dar mi-am amintit de niste poeme aranjate in proza dar cu ritm si rima ale lui Labis, parca inchinate lui Sado` (nu Maso`, ci Sadoveanu).
Chiar m-am intrebat unde e vechiul Anton, care scria si cu rima, si abia l-am descoperit aici, deghizat in vers alb cu indemanare.

E miscatoare drama curgerii inspre delta fiintei, cand constientizezi ca desi fiintarea e aproape fireasca totusi vorbele sunt necoapte in poeme, plus acel \"mi-aș lua și adio dar de ce să tușesc\", care cade o ghilotina a timpului peste proiectele umane, atat de umane.

Pe mine nu ma mai mira nimic din ceea ce si cum scrii...dar ma incanta...iaca, ti-am dat de stire...ca esti si vei fi unul din autorii mei preferati.

Anghel, ai dreptate, s-a mai scris în forma aceasta, n-am pretenția că deschid un drum. Dar am vrut să scriu în rimă și totodată să aranjez slovele ca și cum aș scrie într-un jurnal.
M-am gîndit că așezate astfel versurile mele, vor cere și un efort în plus cititorului, solicită participarea și pentru unii poate să fie o surpriză plăcută. Onorat de comentariu.
Bella, prezența ta întotdeauna îmi face plăcere și vorbele tale mă înduioșează. Voi încerca să țin sus ștacheta. M-ai determinat să mai adaug o zi la jurnalul meu, sper să-ți placă.

1. 2. 3. ... înțeleg că nu este un podiul de \"dragă jurnalule\", ci va continua. Sper că este un proiect pe termen lung, pentru că îmi place \"dragă Liviule - Anton - Nanu\"

Liviu,
Citesc textul pregatit de un \'jurnal\' si schimb macazul dupa ce dau cu ochii peste \'pas->am ramas\' - o poezie linistita si o lectura placuta, desi forma adoptata nu e ceva nou.
Mai trec

Spor(t)

Gabriel - nu cred că va continua. sau nu sub forma asta. Dar cine știe?
Ciprian - da, ai sesizat \"capcana\". și faptul că ai avut răbdare să treci mai departe, ba chiar ți-a plăcut, nu poate decît să mă bucure

mai mult decat un experiment, cu fler, am citit cu placere, as spune am savurat, mi se intampla rar.

Mihai - onorat de trecere, mă bucur că încercările mele lirice au avut ecou.
Ina - ce să mai spun? dacă ai ajuns chiar să fredonezi, înseamnă că am șanse :) o bună parte dintre poeziile mele pot fi cîntate, totul este să ai imaginație. Mulțam de semn.

pasi pe trotuar, privirea \"rotita\". vorbele cad. mainile - pietre. cad. o oarecare \"greutate\" se simte pe fundal. o silueta isi poarta pe \"cocoasa\" \"gesturile de traire\".

ar trebui sa continui seria asta cu jurnalul. stiu ca la subsolul unui alt text ai deschis un jurnal, insa e mai greu de gasit acolo.

Geta, nici nu știi cÎt mă bucură trecerea ta pe aici, se pare că \"jurnalul\" meu un public țintă și chiar dacă nu prea este vizionat, reușește să transmită ceva unui număr restrîns de cititori, fie și o atmosferă, așa cum spunea Emilian.