Liviu Nanu

He! întîmplător am dat peste această poezioară. Și mi-a plăcut ritmul ei și sinceritatea mesajului.

Liviu Nanu, profesor, Roșiorii de Vede

Am tăiat primele două strofe. Le las totuși aici pentru arhivă
Ce sîntem noi? doar pete de grăsime
plutind sleite într-o supă rece
degeaba facem semnul crucii dacă
ne închinăm la zeități toltece.

Păcatul nostru nu-i atît de mare,
poate crucificați să mai renaștem
zadarnic dăm la cerșetori pomană
cînd nici pe Dumnezeu nu-l recunoaștem.

fewery, mulțumesc pentru sinceritate. Acum, la o nouă lectură îți dau perfect dreptate, tocmai de aceea am și adus modificări textului, modificări care oricum nu-l va propulsa în categoria \"memorabile\", este doar un experiment oniric și ludic, într-un atelier liric.

Mici modificări în text. Asta nu va influența, sper, părerea cititorilor. Cei care n-au vibrat la el, n-o vor face nici acum. Dar asta e chiar bine, ar fi fost trist să se inverseze situația. Mă gîndesc că poate-i fac loc într-un viitor volum.

Gabriela, în general răspund comentariilor, mai puțin criticilor (atacurilor) neargumentate. Nu e cazul tău, abia acum, la o recitire a poeziei, am văzut ce mi-ai scris. Textul a fost ascuns și din această cauză n-am primit semn pe mail, asta ar fi explicația. Sînt convins că nu ești limitată doar la două culori, așa cum nu ești limitată doar la două idei, iar \"boboci\" sîntem mai mulți pe aici, n-ar trebui să ai complexe. Onorat de trecere.

mdeah

Seamănă la prozodie cu o poezie de-a mea, \"ce dacă\", poate tocmai de-asta mi-au plăcut versurile tale, deci îmi recunosc subiectivismul aici.

Bobadile, eu am preluat un fapt real, (s-a petrecut la Scrioaștea, lîngă Roșiorii de Vede), i-am dat o culoare literară, cum s-ar spune. Dar așa este, nu e nimic original, se întîmplă foarte des ca țăranul să taie picioarele calului cu drujba, nu mai miră pe nimeni. Eh, dacă ar fi apărut și un OZN, alta era chestia...o puneam vericule, rămîneam în istoria literaturii.

M-am certat cu soția, i-am reproșat că a vărsat cafea pe aragaz. \"așa se întîmplă, cine muncește mai și greșește\" îmi răspunde ea. \"dar la mine de ce nu se întîmplă niciodată?\" am întrebat-o. Asta a încurcat-o nițel, dar imediat și-a revenit (cum altfel?) \"pentru că tu niciodată nu faci cafea\", mi-a dat replica. Nici eu nu m-am lăsat mai prejos \"trebuia să începi tu cu reproșurile...\".
Un prieten prozator, Gheorghe Stroe, are o proză scurtă \"Ultimul cititor\" în care pune problema că de scris scriem cu toții dar unde găsim cititorul ideal? Asta mi-a amintit de desenele animate cu sconcsul îndrăgostit de pisică \"ah, mon amour... ah, primăvara...ah florile...ah, parfumul, ah parfumul înparfumat...\". Ceva asemănător am citit și eu pe site, suna cam așa: \"ah cititorule drag...\"
Că veni vorba de Agigea, să nu trec peste eveniment, las niște linkuri
http://i23.photobucket.com/albums/b391/antonpeta/Agigea%202006/GeorgeMihalcea.jpg
http://i23.photobucket.com/albums/b391/antonpeta/Agigea%202006/cenaclu.jpg
http://i23.photobucket.com/albums/b391/antonpeta/Agigea%202006/P8263900.jpg

Lory, mi-ar fi plăcut să vin și la prima lansare, însă și eu sînt implicat în activitățile culturale prilejuite de Zilele municipiului, 4-8 septembrie, că noi ne sărbătorim tot acum, de Sfîntă Maria. La București voi veni cu mare plăcere, sper să nu intervină ceva neprevăzut.

Felicitări, Lory! Mi-a plăcut coperta, sînt convins că și conținutul este pe măsură.

Emilian, Felix - onorat de trecere și semn. Sînt conștient că textul e perfectibil, l-am scris în mare grabă tocmai cu scopul de a-l testa aici. Dar mai cred că are și potențial, rămîne doar să-l exploatez așa cum se cuvine.
Ioan Albu - mulțumesc pentru atenționare

Un sonet reușit, doar cu \"inertul trup\" din ultimul vers nu prea mă împac.

Revenind la Agigea, discuțiile cele mai aprinse, și care s-au prelungit pînă după miezul nopții în jurul Mării Negre (la propriu, e vorba de bazinul artificial), apoi pînă la orele 4 dimineața pe plajă, la un guvid și-o bere, au fost pe marginea expunerii domnului George Mihalcea din 27 august cu tema \"Condiția poeziei la început de veac 21\". Concluzia a fost (una dintre ele) că unii critici cu moț încurajează pornografia în literatură. De ce? asta doar ei pot spune. Apropos: M. Mincu s-a exprimat (în urma comentariului critic făcut de Paul Bogdan) în felul următor (citez din memorie): \"dacă s-ar fi întîmplat așa ceva la cenaclul meu, îi dădeam afară\". Am înțeles că luni, 28 august (plecasem deja) a fost mai indulgent cu agoniștii, a acceptat să ne primească la cenaclul pe care-l păstorește cu condiția să ne facem penitență și să măturăm chiștoacele cîteva ediții, pînă să primim dreptul de participare pe rîndul de lîngă ușă. Sau poate așa am înțeles eu prin telefon, că n-am fost acolo să aud cu urechile mele.

Dintre temele dezbătute la Agigea, una a ținut cap de afiș: scriitorul de succes și scriitorul de talent. Unde începe valoarea și cum o putem deosebi de impostură? S-au dat și răspunsuri, dar ideea este că înainte de a-ți forma simțul estetic și critic ar trebui să citești cel puțin 1000 de poezii, sau să privești 1000 de tablouri... Și da, ar fi indicat să citești și (măcar) o carte de estetică.
În altă ordine de idei, guvizii au fost buni în saramură, dar vinul lui Cosmin cam începuse să fiarbă. S-a băut totuși, cu noduri și strîmbături.

Am stat la Agigea o săptămînă. O experiență interesantă începînd cu drumul, cu toate întîmplările petrecute acolo și chiar cu drumul înapoi spre casă. Am reîntîlnit prieteni, mi-am făcut prieteni noi și am mai și învățat cîte ceva. Nu mi-am propus să scriu un jurnal, dar aș vrea să puctez cîteva momente. Astăzi voi aminti de borcanul spart de Cristina, întîmplare care a scurtat conferința domnului Marin Stoian. De conferința domnului George Mihalcea din seara de duminică și de discuțiile prelungite apoi pe plajă pînă la 4 dimineața. Am și fotografii, probabil le voi pune în galerie.

Lectură plăcută. Sile, ai un tipo, un \"b\" lipsă, te las să-l găsești singur.

Cum se-nmulțesc? răspunsul nu e greu
Și l-am aflat vă spun, dintr-o ochire
Prin ochiul strîmt maro-violaceu
Sau poate prin înmugurire

Poezie bună, doar strofa a treia este nițel în suferință, mai ales finalul.