colecționarul de lozinci

Singura parte a poeziei care a stirnit ceva emotie in mine este prima strofa. Si asta datorita faptului ca sugestiile plastice (\"bulgare de carne\", \"ochi rotund\", \"in coarne\") aluneca mai usor pe git pentru ca sint unse cu ritmul si rima impecabile. Dar folosesti ceea ce eu numesc, in limbajul meu interior, \"metafore nejustificate\" sau \"incomplete\" sau \"comparatii fara al doilea termen\". Nu stiu cum sa le spun, pentru ca, spre deosebire de Bogdan Geana, mie imi lipseste limbajul criticului de specialitate. Adica: ce este ca un bulgare de carne? Ce compari tu cu un bulgare de carne? Nu spui. Si nu se intelege nimic. Sau poate chiar e un bulgare de carne. Pumnul tau de pilda, sau burta cu care te sprijini de tejgheaua pe care maninci mici asteptind sa vina trenul de Aiud. Dar nu se intelege asta de nicieri, si mi se pare o scadere regretabila a textului.
Urmatoarele doua strofe sint ori criptice pina dincolo de a putea construi emotie, ori cuvinte aruncate alandala. Interesanta este doar ruperea de ritm, versul alb (eu as zice gri), si senzatia generala de haos urmuzesc pe care o lasa. Semnalez un loc comun la sfirsitul celei de-a treia strofe: \"iar timpul nu se mai da pe cartela\". Suna rasuflat.
Ultima strofa aduce putina lumina: intelegem ca poetul asteptind trenul spre un oras de provincie, a trait o stare de absurd a lumii, in care timpul s-a contorsionat ciudat, pierzindu-si forma. Timpul putin, timpul care nu mai este in cantitate nelimitata. Nu merita sa treaca asa, ciudat, rasucit dureros in el insusi, adunind dupa el bucati colorate de realitate care-si pierd intelesul, devenind fragmente ale unui caleidoscop rotitor care uruie in gol, fara sens, fara scop. Poetul resimte puternic aceasta lipsa de sens a lumii la nivel primar si, ca sa uite, isi propune sa-si atenueze simturile apelind la un drog: feteasca.
Poezia este despre timp, si este ca un sandvis.

Nu intentionez sa explic acum textul. Totusi poate e necesar un mic reper. Ma gindesc la distorsionarea timpului, a TIMPULUI \"personal\" prin lipsa de comunicare, prin alienare, prin drog (poate cel mai la indemina), adica printr-un univers paralel si fals. Bulgarul de carne reprezinta aspectul material, fizic, la fel si muncitorii. Iar daca tu consideri ca am pus cuvinte la intimplare, probabil pornesti de la premisa ca un profesor de sport are un univers limitat, tema abordata fiind prea pretentioasa. Poate ai dreptate...
Cu stima,
Anton

Nu am intentionat sa te jignesc. Cum o sa spun ca un profesor de sport are un univers limitat? Un asemenea lucru nici nu e adevarat. Imi pare rau ca interpretezi in felul asta spusele mele. Poate e vina mea, ca nu reusesc sa ma fac inteles cum trebuie.

Eu îți cer scuze. Poate am devenit prea suspicios și nu am înțeles mesajul. Oricum, textul e destul de slab chiar dacă ideea este mai profundă.

petrini- Mulțam pentru felicitări. Poezia nu face parte din volum, e nouă, ca de altfel ultimele postate.

o mica intrebare - construiesti cumva un univers prin preajma contemporanelor aparate ale asteptarii (sali de asteptare imi vine cel mai usor in minte)? ca intr-adevar reusesti sa surprinzi sanatos alunecarile inspre ireal inspre irational inspre atemporal.

m-a deranjat

aSUdă lUStruind capătul de SUS al lopeții gestante

si profeSOrul de lOZinci folOSea un limbaj metaperSOnal

datorita sacadarii convulsive us-su/so-os versurile capata un ritm deranjant, care nu rezoneaza cu restul strofei. acum nu stiu cat de intentionat ti-a fost gestul.

ar mai fi ceva - personal as renunta la miniforcepsuri si metalimbaj. nu vad nici o diferenta in economia poeziei intre miniforcepsuri si forcepsuri sau limbaj si metalimbaj.

nu-i o poezie slaba, eu o vad mai mult ca o halta inspre o nebanuita tranzitie feroviara.

Domnule Anton,
Va marturisesc respectul pe care vi-l port.Umilul dvs coleg de breasla,IoanBAncila...ma bucur sa va citesc, ma bucur si ca ati reusit publicarea unei carti,sincer , consider ca scrieti foarte bine,desi modern...am inteles eu bine ,optzecist...?...dar mai bine sa nu clasificam , caci erorile pot fi multiple...Recunosc ca sunt un admirator al poeziei clasice , fara zbaterea asta tipic modernista.
Seamana putin stilul cu Cartarescu...dar el nu imi place.

Timpul nu se mai da pe cartela...?Ba cum..?La mine in colt era ieri un magazin de vandut timp...Cred ca aici in Moldova ,timpul curge dupa alte reguli, domnule Anton..

Va stimez.

Domnule Ioan Băncilă, ați sesizat bine. Timpul moldovenesc diferă de timpul ardelenesc sau oltenesc. Așa am ajuns să scriu Aiud și nu Năsăud sau Caracal. Oricum, rimează mai bine :). Probabil voi scrie ceva și despre timpul caracalean cît de curînd, mi-ați dat o idee.
Sînt onorat.

Prea multe stele, mai dati fratilor degete în jos că-mi sare nexus în cap.
Bogdane, citeste, te rog si Frămîntări a lui cato, vreau o părere.

Nu găseam rimă pentru Timișoara.

Numai ce ma lasa durerea de cap la citirea altei poezii a domnului Anton cand, intamplator, am dat peste asta...retina mi-a fost izbita de un \"sirag de stele\" si mi-am zis ca trebuie sa vad si eu ce este pe aici...si nimic...m-am mai uitat eu printre randuri si n-am gasit nimic decat niste miniforcepsuri falimentare si un metalimbaj natural pare-se...din care eu nu am inteles nimic.eu gandesc ca daca este asa instelata ar trebui sa fie ceva pe aici, asa ca ii rog pe cei ce au instelat sa si zica de ce...dar ma intereseaza motive pertinente(cum a facut Hermann) nu expresii gen \"Da-o-n placinta masii de viata, ca m-ai spart\"

fewery, mulțumesc pentru sinceritate. Acum, la o nouă lectură îți dau perfect dreptate, tocmai de aceea am și adus modificări textului, modificări care oricum nu-l va propulsa în categoria \"memorabile\", este doar un experiment oniric și ludic, într-un atelier liric.