Între provizoriu și definitiv

Ma regasesc pe alocuri si mai pe peste tot si pot sa spun ca doare! dai trezirea cu poezia asta, Antoane!

Ce bine reusesti sa spui in cateva cuvinte despre existenta noastra provizorie in trecere spre definitiv!

Din ciclul: \"noi nu consideram ca avem un scop in viata dar scriem frumos\".
Nu trebuie sa-l recunoastem pe Dumnezeu pentru a le da cersetorilor de pomana. Noi dam, ei primesc, noi ne simtim un pic bine,ei mananca un pic mai bine, noi mergem mai departe, ei mai traiesc inca o zi. Pe scurt, noi dam, ei se bucura.
Poezia este buna.
Apropo: daca stiu sa impletesc cu andrele?

Sfarsitul e fantastic.....genul meu!

de impletit vad ca rezolva Mego, dar cine va inventa vesta cu pricina...

Pan,in legatura cu neputinta sper ca te referi la abilitatile mele scriitoricesti si cele critice :)
Visinica, ideea s-a inventat! Nu mai trebuie decat omul cu andrelele. Acuma sa vad daca o sa-mi convina salariul :)
Sa ma intorc la Pan. Cand mi-a placut si mie o poezie scrisa de Anton voi nu ii acordati decat o steluta ?

antoane, textul de fata este unul dintre cele mai putin reusite ale turului de forta al ultimelor saptamani. primele doua strofe cel putin, atarna greu in defavoarea ultimelor doua, care sunt indiscutabil delicioase.

strofa

\"Păcatul nostru nu-i atît de mare,
dar nici crucificați nu mai renaștem
zadarnic dăm la cerșetori pomană
cînd nici pe Dumnezeu nu-l recunoaștem.\"

este un amalgam de idei vag tangentiale carora personal nu am reusit sa le urmaresc cursivitatea.
al doilea si al patrulea vers pur si simplu nu merg, silabele sunt abrazive si ostoiesc limba in gura. cred ca problema este \"nici\", prin obositoarea lui repetitie si prin rezonanta aliteratie \"nici crucifi...\"

prima strofa are o chitibusara hiba - versul
plutind sleite intr-o supa rece.

sleite scartaie. ideea este prea des articulata.
1. pete de grasime
2. sleite
3. supa rece
imi este suficient un singur termen din cei trei pentru a vizualiza metafora ta.
personal as schimba sleite cu orice altceva si nu cred ca ai pierde nimic din vigoarea si claritatea imaginii, ba mai mult ai adauga inca un ingredient supitei tale \"primordiale\"

ar mai fi ceva marunt in ultimele doua strofe - in loc de in exercitii eu as scrie la exercitii. parca \"poticnim in\" suna nitelus aiurea.

cam asta ar fi parerea mea neavizata.

Mulțumesc Alex, ai avut dreptate, am și purces la retușuri parțiale.

Draga Antoane,
Mi se pare ca scrii prea usor, scrii asa sa-ti (s)curga poezia, folosesti uneori (despre poezia de fata vorbesc), dupa cum a observat si degeaba, expresii vechi, uzitate (chestia cu pete de grasime, asa mi se pare de cunoscuta!). Primele trei strofe imi aduc aminte de poeziile explicite si \"fast-food\" ale lui A. Paunescu, in ultima strofa o mai dregi cumva, dar cam tarziu.

Stii cum mi se pare poezia asta?
Didactica (cel putin la inceput).

Nu renunta insa!

Vasile

Mniam, mniam, delicios :)
2 strofe nu pot constitui singure o poezie? Le puteai scoate din program pe primele 2, sunt umplutura.
Cheevas, nu stiu daca finalul iti schiteaza aceleasi imagini ca si mie - \"armor\" din Q3 ori \"Kevlar\" din CounterStrike ;))
Recunosc ca mi-a prins bine sa iti citesc poezia, fiindca am descoperit pärerea lui Degeaba. Comentariul lui ar primi de la mine steluta.
Apropo de stelute, e remarcabil ce prompt se returneaza amabilitatile pe aci!

E o definire interesanta a omului, acea trestie in vant, acel mic pion cu gand, posedat de superstitii, chinuit de intrebari..,e un visator omul, duios si trist..

Mi-a placut:)

La multi ani!

Am tăiat primele două strofe. Le las totuși aici pentru arhivă
Ce sîntem noi? doar pete de grăsime
plutind sleite într-o supă rece
degeaba facem semnul crucii dacă
ne închinăm la zeități toltece.

Păcatul nostru nu-i atît de mare,
poate crucificați să mai renaștem
zadarnic dăm la cerșetori pomană
cînd nici pe Dumnezeu nu-l recunoaștem.