în piață

Drept sa spun, ma cam pleostisem pe motiv de Steaua/Rapid, galosi, mi se pareau un pic facile. M-a lasat fara rasuflare finalul,intr-atat m-a surprins. Si am inteles (sau imi inchipui eu a fi inteles)ca asa trebuiau sa fie versurile anterioare, brodand pe motivul paralelei piata/viata,uneori inspirat- vezi \"popa\" cu locuri cu verdeata, alteori, mai usurel, vezi -Salmonella 2,si te pacaleste asa pana in finalul zguduitor si cu bataie lunga.
Poate ca sunt subiectiva, avand eu o slabiciune pentru rasu/plansu, pentru lucruri grave sugerate printre unele jucause, aparent neserioase.
Oricum, nu e prima poezie a acesui autor care sa imi fi placut,desi e primul mesaj ce-l indraznesc. Creatia lui Anton \" o gust\" in general.(A se observa cu cata nedibacie evit adresarea directa , intrucat nu stiu la ce nr. al persoanei a doua sa o fac)

desi nu prea imi place distihul penultim, cred ca totusi se potriveste, fiindca ultimele doua versuri te prind cu garda jos si iti fac moaca ferfenita.

in schimb

\"Mă simt umil, banal și insipid
Ca meciul dintre Steaua și Rapid.

Dau un ocol pe la țărani, prin piață
un popă vinde locuri cu verdeață.

La o tarabă veche, o băbuță
vindea odicolon la mașinuță

iar alta presăra prin cimitir
parfumuri bulgărești de trandafir.\"

in special partea cu parfunul bulgaresc si cu locurile cu verdeata m-au inverzit de invidie.

Pacat de penultimele doua versuri. In rest, bravo!

ochiul vede gindul si-i condenseaza esenta. Adevarurile sunt, ca intodeauna, simple. ( Apropo meciuri:))

O buna fotografie a realitatii.

Unele poezii iti povestesc de idealuri. Altele de sentimente, fie ele nobile sau ludice. Si mai sunt si cele care iti povestesc de viata pur si simplu, cu ganduri si dorinte cotidiene suprapuse peste un peisaj familiar. Si uite-asa se mai nimereste cate un poet talentat care admite cu sinceritate gandurile metafizice care i-au venit prin minte nu in Biblioteca Academiei, ci la coada la cartofi.

E vie poezia ta, poetule, si daca la capitolul \"forma\" as protesta vag apropo de penultima strofa, capitolul \"fond\" ma face sa stau si ma minunez.

Sînt onorat că ați trecut și pe strada mea.
Nic, așa e îți amintești de sticluțele ale în formă de mașinuță în care se găsea apă de colonie (eau de Cologne)adică odicolon? Am considerat necesar să fac lămurirea pentru tiberii cititori care nu au apucat acele timpuri. Și esența bulgărească de trandafiri care trăznea de la o poștă...

Multam din suflet...pentru toate poeziile tale....volumul a ajuns...esti o bucurie pentru mine!

despre ce piata e vorba, ca daca e vorba de salmonela trebuie sa intervin eu :). Tare, da\' tare mi-a placut poezia ta Antoane

Cristina, este vorba de piața din orașul meu, cea mai mare dintre București si Craiova. Și cea mai interesantă. Chestia cu răsadurile de galoși e chiar adevărată, am făcut și o fotografie pe cînd lucram la ziar. Era firma mare: Răsaduri, și sub ea se vindea încălțăminte de cauciuc (galoși, cizme ș.a.). Și acum la fel.