la final blonda moare

buna dimineata,
mi-a placut poemul, o autodescriere simpla si nevinovata, ca un copil care merge la scoala tinandu-si mama de mana;
tot poemul curge f natural fara nicio piedica artificiala care sa forteze ideea. retin: sunt o fire sensibila respiratia unui fluture ma ameteste,el respira mai mult aer decat mine,legatura dintre lacimi si tensiune,am-am nascut la o ora imposibila,oglinda universala care nu minte niciodata.
mcm

din banalul cel mai banal se poate scoate ceva.

Liviu,
am citi poemul si am re/aflat mai multe despre tine... felicitari!
retin, in mod deosebit, versurile:
m-am născut pe data de la o oră imposibilă
mama se ducea la București
(pe atunci era important unde te naști)
eu însă n-am vrut și m-am născut în căruță
sau mă rog un vehicul cu tracțiune cabalină
pe cal îl chema Flocea, asta am reținut
cu exactitate
cu prietenie,

mă bucur să te pot citi iar aici

poezia asta are un ceva al ei care te lasă pe moment cu ochii în soare, naturalețea e evidentă, pe alocuri un umor subțire, translucid, un final tăcut și un titlu ce te face să recitești în căutare de sensuri noi

salut
:)

în spatele cuvintelor simple se ascund mari adevăruri ale celui ce scrie, cu măiestrie creionate...doar subtitlul pare desprins de context...sa-mi fi scapat oare chiar esentialul?

prin tema poeziei, Liviu Nanu confirma sensul paradoxal al existentei omului;
acesta, \"fire sensibilă\", ce poate fi \"ametit de\" respiratia unui fluture\" sau impresionat pana \"pînă la lacrimi\" de filmele proaste (cu dive blonde!)
este, de asemenea, capabil de acte intelective si atunci \"îi vin în minte tot felul de definiții
ale nimicului absolut\" sau asculta muzica...ore intregi;

dovedind ca stie sa distinga intre adevar si eroare:
\"oglinda mea nu minte
am o oglindă universală
care nu minte niciodată\", este convins ca marile \"ecuatii\" ale vietii nu presupun intotdeauna fapte marete, ci admit deopotriva detalii \"și alte lucruri inutile de făcut\";
introspectiv si analitic, demersul eului liric este lipsit de exagerari si prin urmare, credibil; prezenta verbului la persoana I singular atesta intentia poetului de a personaliza mesajul, neuitand sa ne reaminteasca leitmotivul socratic \"stiu ca nu stiu nimic\", in chiar primul vers\":

\"aș fi vrut să vă povestesc ceva despre mine
dar nici eu nu știu prea multe
datele mele sînt puține și relativ exacte\"...

este o relatie logica de implicatie intre intentie si act pe care poetul o reda spre final printr-o interogatie: nu cumva si altii au dreptate?

aprecieri,
amalia

Carmen, Petruț, Dana, Ioana, maestre Gorun - onorat de trecere și semn. Mă bucur că efortul meu pseudoautobiograficliricoid v-a făcut să rezonați măcar nițel și în parte.

intamplator sau nu, si blondele au dreptul la viata...literara!
poezia atrage atentia prin particularizarea temei si modul in care obiectele (\"buletin sau alte documente\", \"gogoșari și alte legume\", \"căruță...un vehicul cu tracțiune cabalină\" s.a.) sunt prezentze metamorfozate in intreg poemul;
mi se pare importanta dimensiunea temporala a existentei prin care subiectul liric fixeaza un prim reper
(\"pe atunci era important unde te naști\")
al devenirii, proiectand relatia dintre \"ieri\" si \"azi\" intr-o dimensiune contextuala;
repetat, termenul metaforic \"oglinda\" este imbogatit cu noi semnificatii:
\"mă uit în oglindă\"-un demers introspectiv;
\"oglinda mea nu minte\"-am incredere in capacitatile mele de reflectare a realitatii, asa cum este ea;
\"am o oglindă universală\"-propria mea gandire/creatie lirica se inscrie in universalitate, cel putin prin tematica si stil dar este si rezultat al asimilarii altor culturi;
aprecieri,
amalia

textul acesta are numeroase mărci ale oralității. pe de o parte asta e de bine, oferind versului o libertate de mișcare benefică, pe de altă parte, însă, nu e bine deloc pentru că e posibil să văd povestitorul și nicicum poetul.

\"sunt o fire sensibilă
de exemplu respirația unui fluture mă amețește
el respiră mai mult aer decît mine
îmi ia tot aerul, cum ar veni\" - în locul potrivit, cuvinte potrivite.
te-am citit cu placere, fara sa ma preocupe daca se incadreaza la poezie sau la proza. as omite ultima strofa.

de la răposatul marin sorescu n-am mai văzut atîta autoironie pe cm pătrat, moșule!

p.s. săptămîna trecută, aflîndu-mă cu probleme de serviciu prin bucurești, pe o stradă din zona magazinului unirea, am fost acostat de către o țigăncușă cu ochi migdalați: domnu` nu dorește un oral?

Silvia, am să reflectez la ce mi-ai spus. Deja am făcut mici modificări. Mulțumesc.
Tudor, eu am văzut o altă fază. Eram la semafor, prin Pieptănari, dacă mi-amintesc bine. La un taxi vine un tip, și după ce discută ceva, strigă în direcția unei curți: un oral la domnu\' ! Onorat de trecere și semn

Amalia, efortul tău de a descifra poemul și de a descoperi sensuri noi, e de apreciat. Am rămas plăcut surprins, mulțumesc.
Sebastian - e un risc la care m-am expus cu bună știință. Dar nu orice poem biografic trebuie luat ca atare, să-i dăm dreptul autorului să mai și fabuleze. Onorat de trecere și semn

Radu, am căutat (pe you tube, firește), am găsit, am vizionat. Frumos clipul, îți mulțumesc pentru adresă. Pe de altă parte îți simțeam lipsa, mă bucur mult că ai revenit, știam eu că nu poți sta departe mult timp.

ce faci liviu? te lupti sa devii textualist? colectia de toamna -iarna merge pe chestii diferite, ceva in gen cum scriai in ultimul tau volum. ce-ti veni cu lungirea-povestire en sanglots?