liviu & izabela savar

Asta cu conditia sa si cunosti respectivele clickuri.
In rest, regula oricum e stupida, iar daca in arta ar fi existat reguli nimeni nu ar mai fi avansat dincolo de regulile artistice stricte ale antichitatii (as fi scris versuri cu lungimea exacta a numarului de aur).
Dar ce sa faci, daca omul doreste sa ramana primitiv, nu poti sa ii activezi tu sinapsele adormite oricat ai incerca.
Daca eu vreau sa reproduc o conversatie pe mess si consider ca pot face din asta arta si sctiu cu tz si sh de ce sa ma limitez la o regula tampa? De ce sa bag limba romana intro conserva si sa o condamn la moarte sigura? Doar limba latina, sumeriana si greaca veche au reguli stricte care se vor pastra. limba romana e inca vie si de aceea regulile pot fi incalcate artistic. e posibil ca aceste incalcari sa devina mai tarziu reguli.
asa ca nu pot decat sa iti recomand o infuzie cu ce si cum a facut eminescu, o lectie la care imi imaginez ca ai chiulit(deh, in loc de cursul ala ai invatat cum sa bagi diacticele presupun).

usor ingenuu, cu o rima bine pusa in joc spre final, care accentueaza senzatia de ingenuitate si se lipeste bine de constructia de tip infantil de pana acolo si face ca finalul sa tina in context.

ar fi trebuit sa bei lapte. asa ti-ai fi asumat redarea unui film misto in niste randuri nu dintre cele mai fericite. filmul se numeste leon, randurile se numesc the killer.
iata un nichita masculin, nu poetul, ci spionul ala blond

usor sofisticat, de o maniera artificiala insa, sau poate mai degraba pretios in zone precum sa-mi apui steaua sau sa ma inzidesc. cand nu frizeaza artificiul facil, aceasta sofisticarie mi se pare ca reuseste imagini frumoase, fara a pierde nicio clipa notiunea realului, un real familiar in care lucrurile zbiara totusi la tine dement.
si eu cred ca prima strofa are versuri care ar fi mai bine sa nu fi aparut, dar are si cateva versuri f misto - 2, 5, 6.
strofa 2 e ok, dar nu ma atinge foarte tare, iar in 3 mi se pare excelenta imaginea din versurile 2 si 3.

imi ia juma de ora sa pun diacriticele vazute la interfate de aici, iar pe calcultor nu am instalat asa ceva.
dar daca fac din asta o chestie de fronda, argumentata de mesageria instant ce se refuza diacriticelor + renuntarea la litera estzet (un b cu coada) in germana (si discutii despre renuntarea la umlaut) + discutii, inclusiv la nivel academic, cu privire la renuntarea la diacritice in lb romana + globalizarea, glocalizarea etc, daca fac asta as putea sa nu pun totusi diacritice?

Ioan,
nici eu nici sotul nu suntem din oras. Locuim la vreo 30 km (odaile) si nici nu avem conexiune la net acolo. Asa ca profitam de asta cand ajungem pe la sora mea care locuieste in oras, unde isi face liceul.
Adina,
Depinde de mai multe lucruri cuantificarea unui text. In primul rand de grila de interpretare si de contextual cultal care il produce sau in care este produs. Tie ti se pare mimeticul si falsul fortari si le treci intr-o agenda negative, dar daca te inseli. In teatrul antic grecesc doar mimeticul putea avea o reprezentare artistica. La Popper doar falsul (si falsul din fals also) produce evolutia etc. dar, ma rog, inteleg ca esti o adepta a credibilitatii si autenticitatii and so on, desi textele tale nu m-ar fi lasat sa ghicesc asta.
Apoi, cei patru autori amintiti de tine ii cunosc de pe club literar, oricum pentru a face comparatile astea se presupune ca toti au o voce inconfundabila, ceea ce e extreme de discutabil deocamdata. Dar chiar asa, nu vad care e problema in a face corespondente. Diana geacar nu ar fi scris in vecii vecilor textul 3. acolo e vb de cu totul altceva. Din ce am citit pe club, Diana nu ar fi mizat pe chestia aia siropoasa cu catelusul de la final si nici nu foloseste faza cu crearea unui orizont de asteptare pe care s ail rastoarne, pentru ca la ea limbajul este direct.
Si pentru ca eu cred ca limbajul direct este o resursa limitata si epuizata aproape, stoarsa in ultimul timp, imi asum anumite riscuri.
Dar nu e spatial aici sa imi expun ideile si nici liviu nu va incerca. Altfel, nu vreau decat sa ma joc, textile le scriu pe moment, dupa niste pahare bune de bere sin u am de gand deocamdata sa iau treaba in serios, ceea ce ma face destul de libera in comparative cu altii, nu?

si eu patesc total la fel.
iata o coincidentia opositorum (caci in mod clar partea stanga coincide cu cea dreapta) fix in statia de metrou.iata un Dumnezeu subteran.

\"există un fel de barbă pe care o port\" - asta mie imi pare ca risca ilaritatea cu o seninatate dezarmanta

e misto ideea cu rufele, dar nu sunt convins ca ai si continuat la fel de inspirat.
parca se putea scoase mai mult cumva. poate tensiunea ar fi fost mai mare daca in loc de cald cautai un adjectiv mai violent. nu stiu, e doar o sugestie care nu stiu daca poate creste tensiunea acolo.

pana si in chestii de genul asta oamnii nu se abtin sa bage cat se poate clisee.
iata copacul acela trebuie ca era de fapt lotusul cu 1000,05 de petale. bine bine zic, dar chiar si asa. IRATIONAL??? cred ca numai un superficial incorsetat in clisee ca tine nu poate sa stie ce a produs irationalul pana acum. HITLER gandea cred tot ceva de genul asta in privinta irationalului (deh irationalul accesa virtutile vechilor arieni).

in plus stau ca proasta si ma intreb, epistemologic vorbind, ce legatura o fi xistand intre ontologie si ratiune. sau e chiar un exemplu irational, dar treaz din capul tau?

titlul e cel mai bun lucru in textul asta. nici finalul nu sta rau deloc. dar ce e cu rahatul acela de \"necuvinte\", plus incoerenta asta sonora \"cordon ombilical virtual\"?

cre\' ca mai ai totusi pana la geniu. daca vrei sa ajungi insa mai repede, roaga/ma sa te contaminez.

ma gandeam sa spun ceva inteligent, dar in cap se infigea cu tupeu doar \"un ganditor mult prea cerebral in felul sau pentru a scrie vreodata poezie buna (ca cimitirul marin deja s-a scris)\". asta si ptr ca am curios curios si am cautat mai mult pe pagina asta.
dar sunt capabil sa platesc eu berea/cafea/anything else + tigarile?pipa narghileaua aferente ptr o discutie despre wittgenstein.

in prima strofa e cerul si zambetul ar fi un prim repros (mai ales ca apar in acelasi text cu dragostea, cu sufletul). faze de genul asta nu am gasit, in sensul de a se sustine in text, decat pe la cosmin perta si pe la grupul de ardeleni, dar ei le pun de obicei fie sub semn ludic, de revalorizare a cliseelor, fie, la perta, intr/o chestie de revitalizare a unui discurs liric, chiar metafizic, dar conceptele astea isi modifica esenta.
mai apoi imi place cum te joci cu orizontul de asteptare al publicului, mai ales in penultima strofa (la \"nu mai poate dura mult ma refer mai ales\"). chestia asta e un mare plus, dupa parerea mea.
dar acelasi joc pare sa rateze in ultima strofa, ptr ca vine prea repede dupa precedentul si pentru ca tinde sa devina mai degraba emfatic, tehnica buna (cu elipsa si evaziunea) expunand la nivelul continutului un semi-cliseu de fapt.

mai stupida si mai ... la o epigrama N-AN vazut en toda mi vida, de unde rog a nu se trage concluzia ca sunt orb.

1. reca ca o moarte - pai nici nu ma asteptam sa fie rece ca o viata, ar fi fost chiar culmea
2. mă lupt cu mistuirea asta
ca o îngenunchiere îmi macină rotulele - nu prea gasesc legatura, iar sinestezia nu e tocmai functionala in cazul asta
3. melodia asta ... își leagănă șoldurile așa cum amestec evenimentele
despre care scriu - chiar asa. sunt soldurile shakirei (adica asa simpatice si rapide sau soldurile iubitei mele, mai lente si mai senzuale). iar tu cum amesteci? imi dai un termen pe care il explici printr/un termen pe care nu il explici. ceva de genul

plus o aglomeratie crunta pe aici. nimic limpede, totul trebuie sa fie profund si incarcat, nu?

dar cred ca esti abia la inceput. as evita \"miroase A Acasă\", iar blugi nasoli suna ca michiduta.
in plus, in prima strofa intelegi foarte bine lucrurile, in secunda te compari cu o femeie care nu pricepi. adevarul, adevarul care este, caci adevarul ne va mantui?

mi/a placut cat de cat, dar parca tot ii lipseste ceva. daca ma prind ce, iti spun.

pai asta e ghicitoare daca e pe asa. unde e hai/ku kigo/ul?

am reusit sa citesc pana la aruncare in albastru (ba chiar, aruncarea intotdeauna in albastru). in rest mi se pare ilar, in cazul fericit cand nu mi se pare de/a dreptul stupid, sa citesc intr/un text cu versuri albe despre cum autorul scrie intr/o doara rime proaste.

\"unde se ascund duminicile?\", \"nu mai cobor în mine\", \"alerg între ieri și niciodată\" etc /too much is nothing.
in plus avem pe aici: moarte (cu o sdumedenie de referenti, sumbru, giulgi, nu suntem, plus verbul in sine de cateva ori, astfel ca oricine sa inteleaga exact despre ce e vorba, caci moartea nu e un subiect de glumit), noapte (polara sau rasturnata), umbre (sau, mai shic, siluete de intuneric), inima (o data bate si o data e larg deschisa), toamna etc.
si dintr/o data cred ca devin bodhisattva si descopar realitatea e totusi si inca frumoasa in aceasta poezie, ptr ca ... ptr ca ... ptr ca ... lipseste ALBASTRUL.
thanks god