liviu & izabela savar

ar fi trebuit sa bei lapte. asa ti-ai fi asumat redarea unui film misto in niste randuri nu dintre cele mai fericite. filmul se numeste leon, randurile se numesc the killer.
iata un nichita masculin, nu poetul, ci spionul ala blond

usor sofisticat, de o maniera artificiala insa, sau poate mai degraba pretios in zone precum sa-mi apui steaua sau sa ma inzidesc. cand nu frizeaza artificiul facil, aceasta sofisticarie mi se pare ca reuseste imagini frumoase, fara a pierde nicio clipa notiunea realului, un real familiar in care lucrurile zbiara totusi la tine dement.
si eu cred ca prima strofa are versuri care ar fi mai bine sa nu fi aparut, dar are si cateva versuri f misto - 2, 5, 6.
strofa 2 e ok, dar nu ma atinge foarte tare, iar in 3 mi se pare excelenta imaginea din versurile 2 si 3.

Ioan,
nici eu nici sotul nu suntem din oras. Locuim la vreo 30 km (odaile) si nici nu avem conexiune la net acolo. Asa ca profitam de asta cand ajungem pe la sora mea care locuieste in oras, unde isi face liceul.
Adina,
Depinde de mai multe lucruri cuantificarea unui text. In primul rand de grila de interpretare si de contextual cultal care il produce sau in care este produs. Tie ti se pare mimeticul si falsul fortari si le treci intr-o agenda negative, dar daca te inseli. In teatrul antic grecesc doar mimeticul putea avea o reprezentare artistica. La Popper doar falsul (si falsul din fals also) produce evolutia etc. dar, ma rog, inteleg ca esti o adepta a credibilitatii si autenticitatii and so on, desi textele tale nu m-ar fi lasat sa ghicesc asta.
Apoi, cei patru autori amintiti de tine ii cunosc de pe club literar, oricum pentru a face comparatile astea se presupune ca toti au o voce inconfundabila, ceea ce e extreme de discutabil deocamdata. Dar chiar asa, nu vad care e problema in a face corespondente. Diana geacar nu ar fi scris in vecii vecilor textul 3. acolo e vb de cu totul altceva. Din ce am citit pe club, Diana nu ar fi mizat pe chestia aia siropoasa cu catelusul de la final si nici nu foloseste faza cu crearea unui orizont de asteptare pe care s ail rastoarne, pentru ca la ea limbajul este direct.
Si pentru ca eu cred ca limbajul direct este o resursa limitata si epuizata aproape, stoarsa in ultimul timp, imi asum anumite riscuri.
Dar nu e spatial aici sa imi expun ideile si nici liviu nu va incerca. Altfel, nu vreau decat sa ma joc, textile le scriu pe moment, dupa niste pahare bune de bere sin u am de gand deocamdata sa iau treaba in serios, ceea ce ma face destul de libera in comparative cu altii, nu?

\"există un fel de barbă pe care o port\" - asta mie imi pare ca risca ilaritatea cu o seninatate dezarmanta

ma gandeam sa spun ceva inteligent, dar in cap se infigea cu tupeu doar \"un ganditor mult prea cerebral in felul sau pentru a scrie vreodata poezie buna (ca cimitirul marin deja s-a scris)\". asta si ptr ca am curios curios si am cautat mai mult pe pagina asta.
dar sunt capabil sa platesc eu berea/cafea/anything else + tigarile?pipa narghileaua aferente ptr o discutie despre wittgenstein.

in prima strofa e cerul si zambetul ar fi un prim repros (mai ales ca apar in acelasi text cu dragostea, cu sufletul). faze de genul asta nu am gasit, in sensul de a se sustine in text, decat pe la cosmin perta si pe la grupul de ardeleni, dar ei le pun de obicei fie sub semn ludic, de revalorizare a cliseelor, fie, la perta, intr/o chestie de revitalizare a unui discurs liric, chiar metafizic, dar conceptele astea isi modifica esenta.
mai apoi imi place cum te joci cu orizontul de asteptare al publicului, mai ales in penultima strofa (la \"nu mai poate dura mult ma refer mai ales\"). chestia asta e un mare plus, dupa parerea mea.
dar acelasi joc pare sa rateze in ultima strofa, ptr ca vine prea repede dupa precedentul si pentru ca tinde sa devina mai degraba emfatic, tehnica buna (cu elipsa si evaziunea) expunand la nivelul continutului un semi-cliseu de fapt.

mi/a placut cat de cat, dar parca tot ii lipseste ceva. daca ma prind ce, iti spun.

pai asta e ghicitoare daca e pe asa. unde e hai/ku kigo/ul?

\"unde se ascund duminicile?\", \"nu mai cobor în mine\", \"alerg între ieri și niciodată\" etc /too much is nothing.
in plus avem pe aici: moarte (cu o sdumedenie de referenti, sumbru, giulgi, nu suntem, plus verbul in sine de cateva ori, astfel ca oricine sa inteleaga exact despre ce e vorba, caci moartea nu e un subiect de glumit), noapte (polara sau rasturnata), umbre (sau, mai shic, siluete de intuneric), inima (o data bate si o data e larg deschisa), toamna etc.
si dintr/o data cred ca devin bodhisattva si descopar realitatea e totusi si inca frumoasa in aceasta poezie, ptr ca ... ptr ca ... ptr ca ... lipseste ALBASTRUL.
thanks god

desigur doar un geniu precum dali (care era nebun si impotent, deci nimic de urmat) poate scrie un tratat despre basina (in jurnalul unui geniu parca), noi, poetii cu dor de albastru ca marea sau ca cerul din cand in cand, purtand pe brate curcubee (netatuate, observ o inovatie aici) cu fruntile inalte si pletele usor lasate in vant nu putem sa scriem decat din oftaturi.
cateva incoerente DOAR. fructul oprit se gaseste mai degraba in livezi sau la piata. daca era in sens metaforic, cred ca nu era nevoie sa alergi oricum pe strazi, daca nu era in sens metaforic se bate tare rau in cap sentimentalismul lacrimogen care urmeaza in restul poemului.

te poti dezice pana la capat de anumite lucruri cu care nu esti de acord. daca eu nu sunt comunist si nu imi plac ideile stangii totali9tare pot sa devin dizident, asa precum goma, nu?
anyway, i was ment to be evil. sunt mai multe rationamente nule in eseul de aici, decat in argumentul meu (care fiind unul singur, e suficient ca in eseu sa fie doua rationamente nule ptr ca argumentul meu sa fie mai bun, nu? ). si ca sa dau doua rationamente nule de aici o sa citez doar
1. \"fiind expresia nu neapărat a unui nou mod de abordare estetică\" / pai apelarea la estetic pe o opera care renunta la criteriul esttic e ca si cum te-ai chinui sa numeri ugerele si sa te miri ca nu da lapte un elefant (sper ca elefantul chiar nu da lapte). si pe marginea exemplului cred ca am descoperit si cine sunt dinozaurii, ca sa nu parasim inca registrul animal. daca esti meserias iti construiesti un sistem critic cvompatibil cu obiectul criticii, daca nu e mai inteligent sa iti tii gura inchisa.
2. \"o sărăcie cronică a modalităților de expresie\" - renuntarea la metaforic implica in orice sistem (social, arttistic sau de care doresti) gasirea unor formule noi care sa le inlocuiasca pe cele vechi (deh, o lege a fizicii si a biologiei, nu poti spune nimic).
by the way, mai sus am ales expresii dintr/o singura fraza.

mi-au placut cliseele astea. destul de amuzante. baieti de baieti si dinozauri in mod deosebit m/au incantat (cu baietii chir am inteles, asa ca ma intreb care sunt dinozaurii?). si cum is mai lipsit de subtlitate si flexibilitate critica (cam tot un drac) ma intreb cum se impaca premiul castigat de dan sociu din partea usr, chiar cu cantece excesive daca nu ma insel (sau in fine, cu alt volum), cu eseul de mai sus si cu faptul ca doamna autoare feste membra usr. sau poate, in spirit de fronda si ptr a sustine o pozitie credibila in afirmatiile cu privire la decizia jenanta a usr, doamna tocmai si/a dat demisia din cadrul usr?
sunt convins ca asa este, prin urmare doamna cred ca trebuie sa solicite schimbarea biografiei. :D