Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@liviu-ioan-muresanLM
Liviu-Ioan Muresan
@liviu-ioan-muresan
Poezie

personala sodoma

1 min lectură·
Mediu
cînd am proptit scara de ultima planetă vizibilă cu ochiul liber
nu credeam că voi privi înapoi
nici că împietrirea e reală
am făcut pas după pas am trecut norii
încă eram optimist pluteam
nu știam că vei veni după mine
împreună cu toți prietenii
norii populați nu mai sunt nori
ci locuința glasurilor
vor veni ploi acide îmi spuneai
prevestire
m-am împietrit între lună și soare
treceau pe lîngă mine fericiți prietenii prietenilor tăi
te-ai îngreunat cînd mi-ai strîns coapsele
așa ne-am pogorît în originea gîndului
pe pămînt
o ploaie acidă
ne fierbea năzuințele.
023.049
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
95
Citire
1 min
Versuri
18
Actualizat

Cum sa citezi

Liviu-Ioan Muresan. “personala sodoma.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-ioan-muresan/poezie/13938646/personala-sodoma

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@alexandru-ghetieAGAlexandru Gheție✓
vad ca iti place sa cotrobai prin cotloanele sistemului solar, de fapt dincolo de el, undeva acolo la poalele gandului...:). Si aici vad ca intre optimism si impietrire e doar un pas, intre ploi acide si zbor tot un pas. E interesant saltul asta, chinul, acea mica doza de optimism care urca fiinta... cu placerea lecturii,
numai bine,
alex
0
@liviu-ioan-muresanLMLiviu-Ioan Muresan✓
mai pătrund și prin sfere înalte :) Mulțumesc de semn.
LIM.
0