Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

În limba maghiară

1 min lectură·
Mediu
Soarele avea dinți, tu aveai pastă de dinți, creme pentru arsuri,
Mă invitai în odaia soarelui,
Spuneai că e cea mai mare încăpere,
Că toate celelalte încăperi se găsesc înăuntrul acesteia
Credeam prin prisma celor două picioare înțepenite,
Unghiile lor cît palmele noastre,
Statui cărora le făceai pedichiura.
Uneori se scurgeau substanțe gelatinoase,
Sub unghiile acelea cuiburi de albine săpau galerii,
Trenurile șuierau noi generații.
Femeile galbene au venit în cea de a doua decadă,
Stăpîni aripilor,
Atunci au rîs și au construit zidul de marmură,
Au prins acolo picioarele.
Soarele și-a folosit dinții prima dată,
Avea un cabinet minuscul pe Pluto,
Femeile au picioarele lungi, zicea soarele,
Soarele are razele lungi, ziceau femeile.
Între vastele spații au semnat fidelitate,
Pactul ribbentrop- molotov.
012.467
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
123
Citire
1 min
Versuri
20
Actualizat

Cum sa citezi

Liviu-Ioan Muresan. “În limba maghiară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-ioan-muresan/poezie/13937393/in-limba-maghiara

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

o poezie cu iamagini reusite. mi-a placut aceasta asemanarea soarelui cu un conac, un hotel, ceva...... unde totusi nu sta nimeni in afara de ea.
parca e o prinbare prin spatiu. se incearca o sublimare a trecerii implacabile a timpului.
numai bine
0