Poezie
planeta aceasta e paradisul celor din noi
1 min lectură·
Mediu
ea stă înaintea mea
și înapoia mea
și împrejurul meu cu fața palidă
în noapte fără lună
ca pe o planetă pustie aruncată pe cer
fața e luminată de o lumină difuză
ieșind de sub gulerul negru.
moartea tace nemișcată
pentru ultima confesiune de parcă sclipirile metalice ale coasei
sînt privirile mele
ca pe o altă planetă vîntul șuieră tăios pînă spre oase
în jocul de-a chirurgul
și-mi pătrunde prin craniul acoperit cu umbre de carne
cu palmele închipui umbre
pe fața palidă ca un ecran.
înțeleg că totul e o mare oglindă
aplec umerii
printre vertebre coasa caută inima
ce putrezită ascunde încă viață
fără durere ies libere formele închise
dintr-o mare dorință.
023.341
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Liviu-Ioan Muresan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Liviu-Ioan Muresan. “planeta aceasta e paradisul celor din noi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-ioan-muresan/poezie/13908826/planeta-aceasta-e-paradisul-celor-din-noiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LMmare mulțumire. Credeam că e o oarecare obscuritate, mă bucură buna interpretare a mesajului.
LIM.
LIM.
0
se simte dezamăgire, crispare, cu toată degajarea pe care ți-ar da-o autocunoașterea, vine o vreme cănd nu te mai satisface
....\"inima ce putrezită ascunde încă viață fără durere ies libere formele închise dintr-o mare dorință\" ,
\"umbrele de carne\" - excelența acestui poem!
felicitări!aceeași,L