Federeii-Nicolae Avram

Apărută la casa de editură Max Blecher, ultima inițiativă a poetului Claudiu Komartin, cartea Federeii a fost pentru mine o revelație. Cu toate că îl cunoșteam pe Nicolae Avram, cu toate că îi știam viața și greutățile inerente unei copilării trăită în orfelinat, eram într-o penumbră atunci cînd îmi puneam întrebări despre poet. Și îmi puneam întrebări pentru că e o persoană interesantă. Aici se dezvăluie neinhibat, afirmă cu tărie și acceptă păreri, chiar dacă există un risc. Pot zice că l-am cunoscut pe Avram a doua oară. Și asta datorită propriei desconspirații. Despre carte, nimic de reproșat. Imagine, miros și greutate. O editură ce se respectă și care îl respectă pe autor. Claudiu a promis că va păstra nivelul, iar eu îl cred. E o carte palpabilă, dintre cele ce dau încredere, o bună lansare a unei edituri de care vom auzi cu siguranță. Prezentarea impune respect. Pentru că nu doresc o recenzie, doar o expunere sumară și autentificarea autorului(dacă mai e cazul), voi spune cîteva vorbe despre conținut. Are coerență, se citește cap-coadă, prezintă realist viața orfelinului și te implică sufletește. Eu am citit cărțile lui Nicolae Avram și am fost încîntat. Cîntecele de sinucigaș, Litaniile pentru diavol, m-au convins. Federeii însă, m-au acaparat. Și, dacă limbajul e frust, vulgar, neconvențional, în subconștient ni-l putem asuma. Mă gîndeam dacă s-ar fi putut evita, dacă se putea scrie altfel. Și nu am găsit o soluție. Chiar dacă mă consider un pudic, nu am nimic de reproșat din acest punct de vedere. Remarc lansarea de la Bistrița. Lume bună, consacrații și debutanții au stat alături, au fost încîntați sau debusolați. Important e triumful litereri, importantă e recunoașterea. Și toți au făcut-o, indiferent de timbrul vocal. Nicu a fost tare, emoționat și-a citit poemele. Alese de grija copiilor prezenți în sală. Și, nu a plîns. Verticalitatea poetului și verticalitatea omului trezesc emoții. De pe scaunul meu le-am trăit. Nicu, felicitări! E o carte despre care se va scrie mult. Personajele îi dau viață, prind viață în mintea cititorului. Ai făcut un lucru mare. Îmi permit să citez cîteva versuri, nu cred că autorul va fi indignat. „zile în care nu ne caută nimeni stăm lipiți de pereți ca liliecii de tavanul peșterilor întunecoase ne rupem cojile bubelor dulci de pe genunchi și de pe buze” Dacă v-am trezit interesul, căutați federeii lui Nicolae Avram.