andrew

știu...oamenii-și sugruma tacerea cu ganduri

copiii cu alba-ca-zapada si omaturi si feti-frumosi

si oamenii se vor copii in bratele bunicii

si tacerea devine tot mai distanta o iei de mana si strigi:

e viața mea, am trăit-o odata!

am nevoie de andrew inainte de toate

viata iti zambeste si iti face din ochi

oamenii o iubesc pentru clipele irepetabile

pentru cai nazdravani si magie si filme detective cu hotii de stele

traind tot mai mult imi dau seama ca traieste si andrew...

maine va veni mos craciun spune mama va veni singura data

gandeste-te va veni singur gandeste-te bine ce vrei din toate povestile frumoase

cu lacrimi in ochi eu am scris...

unde esti, andrew...

sa rada mosul sa nu-mi aduca nimic

sa nu vina la mine

la copilul visator ce nu pe el il asteapta

prieten mi-e geamul de care ma sprijin zi de zi

vad ochii lui si aud pasii lui si mi-e frig si vreau sa sar peste geam dar de fiecare data degetele-mi scriu

andrew

andrew

andrew

cea mai lunga despartire dureaza cat un cuvant:

intoarce-te!!!

geamul m-a cuprins cu razele lui mosul mi-a lasat in palma scrisoare

voi veni iata vin sunt aproape

afara ninge ii simt parfumul in fulgi si in nouri

e trist si privesc si zambesc cu nonsens

asteptandu-te, Andrew