Poezie
hybrisul tacerii
2 min lectură·
Mediu
singurătatea s-a prelins pe gene, le-a stropit inert cu
zori de acuarelă. pare-atât de fragedă neliniștea aceasta
atât de fragedă, încât nu se mai mișcă cu răsuflarea-i calofilă
se strânge în brațele proaspăt văruite ale odăii
pe treptele zgârâiate prin tunelul arcuit merg și nu se observă
priviri palide ceasuri elvețiene. coboară încet, peste ochi,
peste bătăile inimii mișcări din ce în ce mai frugale de
tot felul de tăceri interioare. ca și cum cartofii s-ar putea curăți
singuri nucile crapă scoțând un sunet sec. după care se
sparg. în închipuiri de cerneală curg din ce în ce mai obosit
peste așternutul verbal predestinat mumificării. lumea
a fost creată-n 7 zile ( după noua teorie a lui darwin )
dacă s-ar observa când merg pe treptele zgârâiate,
privirile și ceasurile, odaia aceasta ar părea mult mai mică
mult mai mică ar părea ceașca de cafea la care întârzii
alunecând în închipuiri de cerneală sau alunecând în închipuiri
de cerneală îți închipui așternutul verbal predestinat mumificării
fratele meu nu știe să se bucure singura lui fericire stă-n
vertebra din colțul stâng stă-n trepte zgârâiate cealaltă fericire a lui
ar putea fi undeva, în pragul ușii ce pocnește a nucă uscată
ca și cum fratele meu ar fi vegetarian. coboară frugal, peste bătăile
ochilor, crăpături din ce în ce mai ancienne-e, adânci scoțând
un sunet surd, de anvelopă uzată, unica coajă pe care a spart-o
a căzut într-o fisură a podelei
uneori, pe treptele zgârâiate merg pisici nebune.
pereții ascuțiți ai ferestrei zgârâie totul în sine. din ce în ce mai acut
ghiarele lor tot mai mult se aseamănă cu urletele pe care le scot
din când în când, din coridoare, mai ales atunci când fratele meu
se chinuie să spargă câte-o nucă. asta-i face plăcere.
celelalte fericiri nu sunt atât de masticabile cum par a fi
la o a doua vedere
singurătatea s-a scurs prin venele uscate de liniște. tunelul și-a pierdut
prospețimea de val arbitrar în care stau și nu se observă
ceasuri palide și priviri elvețiene. tot felul de tăceri interioare.
numai fratele meu cu mișcări din ce în ce mai stăpânite își strică
nucile într-un zgomot abia comprehensibil. e hybrisul violent al
tăcerii. hybrisul violent al tăcerii.
002938
0