Poezie

insomnie55

2 min lectură·5 aprilie 2010

Mediu

sublim ușile nopții se deschid în fumul acestei lumânări

pășesc doar cu ochii picioarele n-au învățat încă

să zboare omul din oglindă mă privește tot mai enervat

și degetele lui îmi mângâie capul

e o scenă de circ cu arlechini îmblânziți când

îmi fac patul nu mă lasă să sting lumina

după perne oamenii sunt mereu obosiți e lung

ecoul ceasului de pe perete e și mai lung drumul moliilor spre

becul aprins

trăiesc de fiecare dată aceeași noapte într-o

spirală arsă de wolfram plasat în vid

râd fără să plâng fără să râd voi scuturați

covoarele și numărați pe rând bătăile de clopot

le aruncați în treacăt

cea mai sfântă icoană e oglinda ce-o ții cu amândouă mâini

o privești și taci te privești și taci

devii un pictor absent ce nu-și poate cuprinde cu ochii

nici trupul mai ai nevoie de oglinzi pentru mozaic

e dincolo o cioară arogantă ce-a înflorit din nuferi

pentru peisajul gotic gravat în diamant

și bradul a crescut în stânga porții

de parcă tu cândva ți l-ai dorit pictat și-ai pus antenă satelit

în loc de cupolă

istorii înecate-n pahar de limonadă

n-o bei n-o știi n-o vrei îți stă în gât o calci în picioare

era ceva mai mult și totuși știai că-ți place

noaptea în care nimeni nu poate să doarmă

simți?

nervii se clatină-n vânt, nu plopul...

001.975

Lilia Burlacu. “insomnie55.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lilia-burlacu/poezie/13935726/insomnie55

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.