pungi de plastic

cantam si tunetele oftau in substante explozibile

oamenii isi purtau sufletele si umbrele in acelasi timp simtindu-le greutatea

oamenii isi scoteau din buzunare si mainile si o liniste mare

in care se uitau unii pe altii...

cafeaua plina de mister in care amesteci nervos

calculand integrale si ganduri care tind spre adancul cestii

iti zici ca nu esti superstitios vrei un singur lucru

s-o gusti

si tremuri de fiecare data ghicindu-ti singuratatea ness

erai mic si mama-ti zicea sa nu fumezi copile

erai mare si mama-ți zicea sa nu fumezi

ai crescut si a crescut mama si-ti zice doar sa nu...

iti aprinzi tigara si-ti spui povesti povesti frumoase

traiesti in orasul modern in care tot timpul ploua vanilie

negru de fum si inca ceva

si daca vagabonzii au adormit cu pungi de plastic pe cap inseamna ca toata viata ar incapea in ele

PUNGI DE PLASTIC in care duci paine si bomboane sau ascunzi ceva mult mai fantastic decat si-ar imagina mama

tu adormi cu 7 etaje in cap (ceva diferit de al 7-lea cer) si o visezi pe Alba-ca-Zapada

tot mai urata si mai batrana si mai putin

alba decat zapada de fapt nici povestile nu sunt vesnice

nu e unica dezamagire

nu e unica consolare erai mic...

ei latra

ei iti spun ca sunt ca tine

nu le mai inchide geamul

nu-i lasa singuri