Ligia Pârvulescu
Verificat@ligia-parvulescu
„<b>life is random. so am I.</b> http://www.tudou.com/programs/view/Z5-XAyIPHSw/”
Motor: sunt tinerr duamnă am / puță de om serios / îmi place veșnicia de la buric în jos (G. Azstalos) Texte publicate în revistele: Oglinda Literară 2007 Arcada 2008 24:ORE 2010 EgoPHobia 2011 Feed-Back 2011 Litere 2011 Familia 2011 Negru pe Alb 2014 Din întâmplare, ca orice se întâmplă…
Îmi pare bine că ți-a plăcut ideea.
Mulțumesc de trecere.
Pe textul:
„Sete" de Ligia Pârvulescu
Frumos spus
\"sub un cer ca o felie de tort
la care lingura mea prea grea
nu ajunge niciodată\"
Mi-a plăcut ce ai scris aici. Mulțumesc.
Pe textul:
„muritorul de rînd nu primește Oscaruri..." de Gelu Bogdan Marin
Mă bucur că ți-a plăcut.
Pe textul:
„Sete" de Ligia Pârvulescu
\"dacă mă mângâie pe cap pentru o notă bună, îi ard un scuipat pe jos ca să le arat că mai am ceva de învățat\"
cam așa sunt și eu, și nu doar cu poezelele :).
Vă mulțumesc mult pentru acest feed-back deosebit, îl apreciez, și vă mai aștept pe pagina mea.
Pe textul:
„Breitling & Co." de Ligia Pârvulescu
O să te citesc în continuare, să văd ce a inspirat substanța poetică deversată de mine aici :)
Cu drag
Pe textul:
„Breitling & Co." de Ligia Pârvulescu
Pe textul:
„Breitling & Co." de Ligia Pârvulescu
\"îmi pare chiar o transmutare de genul \"cine e peștele, cel din acvariu sau eu, cel din celălalt acvariu?!\" ei, uite, pentru mine asta e o surpriză plăcută, că cineva s-a gândit la ce m-am gândit și eu...speram să stârnesc întrebarea asta :)
Am folosit Breitling ca și titlu doar ca un exponent al produselor de lux după care unii gonesc...majoritatea? (de asta am pus &co).
E de fapt un text scârbit și scris tot așa, în legătură cu materialismul majorității oamenilor, care se și pretind a fi pe o treapă superioară a evoluției.
A, și în plus, eu am un ceas breitling, deci m-am și autoironizat și inclus aici...:)
Deci de asta titlul.
Mulțumesc mult de trecere, ai comentat cu obiectivitate ceea ce ma încântă, te aștept cu plăcere și altă dată.
Pe textul:
„Breitling & Co." de Ligia Pârvulescu
Știu că v-am amețit de cap cu tecstu\' ăsta :) poza o scot, acum că am spus cine vorbește în text :)
Deci întoarce-te în fluxuri de beznă cu mișcări de caracatiță oarbă, și poate iei și ceva vile și valute cu tine :).
Mulțam de trecere, Iacob, a fost plăcută, ca și celelalte.
A, și mă repet, am mai zis asta și altă dată, nu cred că eu am vreun stil...:)
Pe textul:
„Breitling & Co." de Ligia Pârvulescu
Oricum, barierele din text sunt mai multe decât limbajul și...geamul :).
Deci, ai intuit bine bariera limbajului. Mulțumesc de trecere.
Pe textul:
„Breitling & Co." de Ligia Pârvulescu
Pe textul:
„împreună" de Ionita Mihaela
De îmbunătățitPe textul:
„Iubiților" de Adela Setti
Și totuși, și totuși...iubire există :)...măcar în cărți. Mulțumesc.
Pe textul:
„biberoane roz" de Adrian Suciu
RecomandatSemnul tău de aici îmi face plăcere. Te mai aștept. Mulțumesc.
Pe textul:
„Liberă" de Ligia Pârvulescu
RecomandatPe textul:
„Liberă" de Ligia Pârvulescu
RecomandatÎn rest, mulțumesc de apreciere și de semn, te primesc cu plăcere pe pagina mea :)
Pe textul:
„Liberă" de Ligia Pârvulescu
RecomandatCu drag
Pe textul:
„pentru născuți și nenăscuți" de Daniela Șontică
\"mie n-o să-mi vedeți umerii goi
în această promisiune\"
e o respingere atât de subtilă a unei lumi feminine care curge la vale - da, pleonasm, pentru subliniere:) - fără prea multe gânduri.
Finalul ăsta m-a dus cu gândul la melodia lui Anouk \"Nobody\'s wife\", deși mesajul e oarecum altul, negația însă există:
http://www.youtube.com/watch?v=Mpj8CRozxQk
O trecere frumoasă pe la tine. Mulțumesc.
Pe textul:
„pentru născuți și nenăscuți" de Daniela Șontică
Mie îmi place ca dintr-un text să surprind imaginile care mi-au spus mie mai mult într-un poem, iar la tine acum am găsit
număr cu glas tare cercurile de pe cochilie
să înțeleg în care pot intra
...
fără să las dâre de suflet peste dârele lui
de lume\"
\"un chip întors privind cum
îmi schimb culoarea ochilor după lumina lui\".
Apoi, cred că toți avem un chip întors care ne amintește de noi cum eram/suntem în stări de grație.
E inutil să mai spun că mi-a plăcut...:)
Pe textul:
„sprijinul și prima memorie" de Ela Victoria Luca
Recomandat\"tot mai dese bărcile goale
pescarii întind plasele cu ochiuri mărunte nu cumva să scape un om
sfinții se adună într-o icoană singura\"
\"taie vântul distanța
valuri mari aduc la mal trupul apei înfrigurând clopotul\"
simt multe sensuri în text, am prins câteva, dar am o presimțire că nu le-am prins pe toate...plasa mea are ochiurile ceva mai mari :).
O trecere foarte plăcută pe la tine.
Pe textul:
„câinele apei" de florian stoian -silișteanu
Recomandat