Mireasă mov

și uite mă-ntorc bâlbâit cu urme fine de praf între gene să-ți povestesc despre haine albe și crem ieri am văzut în vitrine rochii pentru mirese probabile femeile treceau și se făceau că nu văd dar le luau cu ele furiș în priviri și le purtau imaculat toată ziua mă strângeau pantofii prin gangul de la Hanul cu Tei m-am oprit și mi-am luat un tablou violet de Dabart mi-a amintit că am fost o mireasă mov cu unghii lungi și păr scurt fără voal doar cu șerpi mici de aur pe piept veneam lângă tine stângaci pe tocuri cu mers ondulat tu aveai haina bej descheiată ți se murdărise cravata de ruj la fotograf păream mulțumiți oarecum mă uit la unghiile mele sunt niște lacrimi de culoarea pielii tocite de sfârșituri mereu începute niciodată-ncheiate strada lipscani îmi numără pașii sunt doar una dintre mii de femei ce deșiră cu gândul rochii lungi de mireasă de fapt satinul și voalul sunt trupurile noastre goale pe care le acoperim poate doar o dată în viață cu feminitatea din noi