fragmentar

m-a lovit somnul șoptești cuiva cu ochii pe jumătate închiși și instantaneu cuvintele îți construiesc realitatea simți palma grea a visului gura plină de sânge incendiul aprins sub frunte și detaliile sordide ce compun frumusețea serilor îngălbenite de căderea luminii nu-ți mai poți fabrica acea catifea a iluziei acea estetică a erorii care te face să visezi liniștit ești ușa fragilă dintre două neînțelesuri totul e o frumusețe peste puterile tale și tresari în alt vis stingi țigara mă iei de mână ascultăm ghemuiți respirația