amurg

”văd cum lucrurile stau pe fire de lumină” - un poem vizual aici, fiecare vers iese în relief, se cere privit, oglindit... Părăsirea sinelui sr realizează încă din incipit, acele brațe întinse ”spre mine”. Se creează o stare de pustiu, de plecare sau chiar o pace, o liniște stranie aici, ca un amestec de suflete care formează jucăria perfectă - acel/acea ”bărbatulfemeia”. Finalul e reușit, mi-a plăcut...
numai bine,
alex

sunt plecari si plecari, regasiri...cele din inceput sunt unele, cele din final pot fi altele.
E o baza noua incepand cu textul de fata, un fel de renastere si alte mesaje pe care incerc sa transmit, nu stiu cat de bine o sa-mi iasa, dar o sa incerc. Senzatia principala e de pace, e ceva relativ nou in ceea ce ma priveste, si destul de greu de transpus in cuvinte...cum spunea un cunoscut acum ceva timp, ne greu sa scrii poezie fericita :)) - se referea probabil la poezia de calitate, care in genere transmite doar tristete, neliniste, cautari etc.
Se poate mai bine de atat, stiu, so - wish me luck ;)
Multam.

er: \"e greu sa scrii poezie fericita\"