Timp
Se scurge Timp în nesfârșite zile În care mă îmbăt cu plumbul dintre file Mă las dusă de valul care trece Spre-o liniște grotescă,grea și rece Amână -mi Timpul, ia -l de peste mine, Alină -mi
Să nu mă plângi...
Să nu mă plângi când voi pleca - Amară libertate! - Te voi iubi, voi fi a ta Și dincolo de moarte Să nu mă plângi când n-oi mai fi - Dulceagă existență! - Te voi iubi, mă vei dori În lunga
Urare (de ziua ta)
... Norocul să te ocolească, Iubirea să se ofilească, Să-ți iasă numai spini în cale, Să-ți plîngă inima de jale Fiece zi, noapte să-ți fie, Necaz în loc de bucurie, Furtuni dezlănțuite-n
pentru tine I
Au înflorit pe-un șervețel Trei pete calde de cerneală Într-o suavă încercare De-a-ți scrie „Te iubesc” pe el. Așa-mi veni-ntr-o zi, -ntr-o doară, Să-ți dau o dulce mărturie A ceea
pentru tine II
M-am oprit Între două anotimpuri S-ascult timpul ce trece peste noi. Am resimțit pe umeri O stivă de durere, Mormane de cuvinte, Iar mersul însuși a devenit povară. Deja? - m-am
Aș vrea...
Aș vrea să mă ascund în tine Departe de cuvinte, De cîntecul sirenelor, De infinitul norilor... Să-ți ascult gîndurile, Să mă-nvelești cu o șoaptă, Să mă hrănești cu o-mbrățișare, Să-mi alini
Se-ntîmplă uneori...
Se-ntîmplă uneori Să n-am cuvinte să vorbesc, Să n-am putere să zîmbesc, Să uit de noi; Și poate că adeseori Nu am nici lacrimi să mai plîng, Nu am nici brațe să ne strîng Pe
Monotonie
...Și-a mai trecut o zi și-un pic Peste orașul ăsta-n care Nu se întîmplă nimic... Și tu te duci - Împovărat de gînduri sumbre Și fără de-orizont - Scuzîndu-te naiv, Pierzîndu-te prin
A fost o vreme...
A fost o vreme Cînd furtunile se jucau cu gîndurile noastre; Au fost clipe Cînd norii se confundau cu visele noastre. Trăiam adînciți în iluzii Cînd s-a-ntîmplat să credem Că nu ne mai
Monolog în oglindă
De ce te chinui, suflet trist, Tînjind după iubire, Cînd \"Pot iubi, deci mai exist\" E-o simplă amăgire?... De ce te-nvălui în visări Ce-n paradis te poartă, Cînd pe-ale deznădejdii
( fără titlu )
Ce viață nebună! Ne cîntă în strună Iar noi facem dansul În mii de perechi, Ce lume parșivă Ne duce-n derivă Cu zîmbete, lacrimi Și șoapte-n urechi. Ce zile-ncărcate, Cuvinte furate Și
( fără titlu )
De unde vii? Din ce neant Cu pulbere de diamant? De unde știi Să te strecori În sufletu-mi orbit de nori? Cum m-ai găsit Pe al tău drum Și-ai prefăcut durerea-n scrum? Cin\' ți-a
Te iubesc...
Te iubesc ca pe un înger răsărit din praf de stele Ce învăluie în taină adîncul inimii mele Te iubesc ca pe o șoaptă picurată printre pleoape Ce-mi sărută dulce tîmpla, ca un susur lin de
