Poezie
pentru tine II
1 min lectură·
Mediu
M-am oprit
Între două anotimpuri
S-ascult timpul ce trece peste noi.
Am resimțit pe umeri
O stivă de durere,
Mormane de cuvinte,
Iar mersul însuși a devenit povară.
Deja? - m-am întrebat,
E vremea de amurg?
Sau e doar vîntul lovindu-mă-n rafale?
Și-atunci
M-am scuturat de lacrimi,
Am adunat speranțe
Și mi-am întors privirea către tine.
Erai și nu erai.
\"Nu e-o iluzie\", mi-am spus.
Dar mîna mea întinsă spre norul de lumină
Nu a primit răspuns...
001573
0