Poezie
Timp
1 min lectură·
Mediu
Se scurge Timp în nesfârșite zile
În care mă îmbăt cu plumbul dintre file
Mă las dusă de valul care trece
Spre-o liniște grotescă,grea și rece
Amână -mi Timpul, ia -l de peste mine,
Alină -mi răni ascunse-ntre ruine,
Sărută -mi sufletul și trupul deodată
Să -mi cadă de pe umeri Lumea toată...
Adună-mi,caută -mi,strânge la piept,atinge,
Ajută,luminează,luptă,-nvinge,
Fii spada mea,fii aripi,fii armură,
Fii pace,fii iertare,fii căldură...
E cea din urmă luptă,pentru Sine.
E ultima durere,pentru tine.
Așa că,Omul meu,încearcă și trăiește,
Eliberează -te de temeri. Fii. Iubește.
001.337
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lidia Ostahie
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Lidia Ostahie. “Timp.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lidia-ostahie/poezie/14090338/timpComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.