Poezie

A fost o vreme...

1 min lectură·30 ianuarie 2007

Mediu

A fost o vreme

Cînd furtunile se jucau cu gîndurile noastre;

Au fost clipe

Cînd norii se confundau cu visele noastre.

Trăiam adînciți în iluzii

Cînd s-a-ntîmplat să credem

Că nu ne mai iubim...

Timpul ne-a condus în lumi paralele,

Dar nici unul dintre noi

N-a încercat - sau poate nici n-a vrut -

Să descopere tărîmul interzis al celuilalt.

Și cu fiecare zi,

Cu fiece secundă,

Cu fiecare noapte ce ne despărțea,

Cu fiece sărut de conveniență,

Luumile noastre ne-au pustiit...

Și-atunci,

Robiți de gînduri vinovate,

Ne-am spus cuvinte de sfîrșit de drum

Pe care măcar unul din noi doi

Le-a regretat pînă acum...

Nu mai puteam s-adorm de gînduri,

Din vise reci nu mă puteam trezi,

Și chiar de nu-mi erai alături

Te simțeam în preajmă,

În inima mea,

În viața mea...

E mult de-atunci -

Cît a trecut?

Un an, un veac sau poate chiar mai mult;

Dar - de vină-i oare soarta? -

E prea multă tăcere între noi,

E prea mult timp

Și prea multe rezerve...

001.841

Lidia Ostahie. “A fost o vreme....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lidia-ostahie/poezie/228700/a-fost-o-vreme

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.