Poezie

Monotonie

1 min lectură·30 ianuarie 2007

Mediu

...Și-a mai trecut o zi și-un pic

Peste orașul ăsta-n care

Nu se întîmplă nimic...

Și tu te duci -

Împovărat de gînduri sumbre

Și fără de-orizont -

Scuzîndu-te naiv,

Pierzîndu-te prin umbre...

(...)

Și-au mai trecut vreo două veacuri

De cînd mi-am spus

Că o iubire n-are rost

Să o trăiești prea mult

Căci te distruge - și te-ai dus,

Rămîi blazat, amar și-anost

Ca o durere de demult...

Mai trece-o zi-n orașul trist

Și tu nu ești...

De fapt, cred că nici nu exiști;

Te-am inventat doar ca să-ajungi

Singurătatea să-mi alungi...

Dar TU - fărîmă de destin -

Te-ai furișat, hoț și meschin,

Dorul să-mi furi,

Să-mi lași din inimă frînturi...

Și va mai trece și o noapte-n

Orașul meu alambicat

În care niciodată

Nimic concret nu s-a-ntîmplat...

Și-așa că poate chiar și noi

Vom trece ca doi efemeri

Și ne vom întîlni

În drum spre judecata cea de ieri...

001.826

Lidia Ostahie. “Monotonie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lidia-ostahie/poezie/228701/monotonie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.