Poezie
suprapunere
1 min lectură·
Mediu
ți-am pus ochi
ca prin lumina lor
să poți citi
pe dos imaginea întoarsă
să scrii
să rescrii
până când mersul tău
în cadență va prinde
mirosul
și auzul și
gustul meu.
ți-am dat inima
viața mea să poți simți
lumea așa cum o țin
s-o privești de pe Cruce
de la Calvar înapoi
și să-mi porți pașii grei
și rănile,
cuiele
și biciuirile
smulse.
ți-am mai dat
Duhul meu
în trup să îngropi
prin Duh să învii
în palmă să ții
drumul drept
și pasul demn și
vocea mea s-o urmezi
să mă crezi
că-s în tine
atât
atât de aproape.
04368
0

Când omul se suprapune peste chipul lui Dumnezeu este o mare bucurie! Așa mă bucur și eu de versurile tale, Lidia.