Acasă

Ne vindem mereu pe-un blid de linte, și tu, și eu, și el și noi, și piețele din lume-s pline ochi de nătărăi ce-și strigă moartea din vacanțe. Ne răstignim din nou pe trupuri moarte, și tu, și ea, sunt amândoi o mână de pământ ce strigă ca doi strigoi la miezul nopții: veniți cu noi. Ne prăpădim prin așternuturi goale învăluiți de aburul de ieri, și voi, și noi, ca falsele tezaure ne vindem reciproc valori în aur pe aur tinichea. Hai să ne oprim odată, să ne hrănim cu vocea sa de Tată, cu drag de tine, drag de noi, cu strângere în brațe să devenim din lumea sfâșiată întoarcerea acasă, înapoi.