Nocturn

Mă-ntorc în sat cu tălpile gemute, cu vise reci uitate de demult, și scriu cu pași înceți, sălbatici, limbaj pierdut pe crestele de țurțuri, mesajul nupțial. Tu mă descalți cu ochii tăi de roze, sub pletele de pomi abia-nfrunziți, și mă săruți cu tandrele fioruri de flori albastre care tac cuminți. Tu mă aștepți în sat; secretul nostru, iar eu, furișul nopții pe-nserat, și-ntreaga rugă le împart cu tine; întregul Univers a-ngenuncheat. Și stăm tăcuți o vreme, încă una pân”zorile șoptesc pe geana mea, iar ochiul meu deschis cu grijă, te sparge-n vise sub lumina ta. Tu mă cuprinzi încet în ziua toată, eu mă aplec sub vocea ta de sfânt și-nmărmuriți, sub inima de piatră, tu sufli viață iar în ce-am greșit.