Lidia Batali

Din atelierul sau, aflat in doua incaperi scobite sub pamant, Paracelsus ii ceru Dumnezeului sau, vagul sau Dumnezeu, oricarui Dumnezeu, sa-i trimita un discipol. In soba, un palid foc

Prietenii Mariei Un urs alb și un purcel Amândoi de jucărie, S-au lungit pe pat nițel Și-mi vorbesc în șoaptă mie: Ursul alb spune ,,Mor, mor‘‘ De Maria mi-este dor! Mă-nvârtesc și mă

Un ciulin Un ciulin în poieniță Mi s-a prins azi de rochiță Și pe câmpul numai flori M-a cuprins de subsiori Și pe aripi moi de fluturi Am zburat peste văzduhuri Înspre soarele

Prichindei cu ghiozdănele Merg pe stradă-n fața mea; Vrăbii multe, mititele, La-nălțime vor să stea. Prichindeii merg de mână Cu mămici ori cu bunici Și atâtea au să-și spună Chiar de-s ei

– Măi Ionuțe, vreau să-mi spui, Zise Doamna surâzând, Șapte nuci cu opt gutui Poți s-aduni, degrabă-n gând? – Mere, nuci, gutui, ușor, Vă spun sigur, pot s-adun. Fac mulțimea fructelor Și-i

Mi-a căzut un dinte, mamă, Și-acum șuier când vorbesc. Știrbu,-amicii toți mă cheamă, Și-n obraji, iute roșesc. O fetiță mai glumeață Complimente mi-a făcut: -Măi Ionuțe,

Am în casă o păpușă, Vrăjitoare se socoate, Și ascunsă după ușă Sperie pe cine poate. Vrăjitoarea-i jucărie Și-are fusta colorată, Iar în mână să se știe Are-o mătură-agățată. Nu că

Odă Greieraș în lanul verde Cântul tău de dor mă pierde, Fluturaș cu-aripa fină Tu din soare-aduci lumină, Viorea minune rară Gingășia ta-nfioară, Rândunel pe cer senin Zborul tău e-atât

Într-o vară la bunici, Pe când mă jucam pe-afară, Am zărit un licurici Și i-am zis eu într-o doară: -Licurici verde, lucios, Vin în iarba cea cu rouă Și aripile duios Am să-ți mângâi

Furnica O furnică Tare mică, Ducea-n gură Bob de mură Și-n spinare Traistă mare. În picioare Strop de soare Și în mâini Gustoase pâini. La subraț Flori cu nesaț, În priviri Doi