Lidia Batali

Domnule Adrian Munteanu,

,,Rămâneți cocoșul pus pe-acoperișuri!,,

Am stat mult pe gânduri dacă să vă adresez câteva cuvinte, eu fiind o persoană puțin cunoscută dar de felul meu o răzvrătită.
E o minune să mai putem avea privilegiul de a citi sonete cu rimă, noi oamenii simpli, când azi poeziile elogiate sunt cele moderne, fără rimă și cu mesaj filozofic greu de descifrat pentru cititorul obișnuit.
Nu trebuie să fiți trist că veți fi singur pentru că veți fi cu Dumnezeu; harul divin nu are granițe și ar trebui sa fiți mândru că ați trecut de o comunitate ostilă și dezinteresată.
Fenomenul prin care treceti este unul extins și pentru ilustratori, oameni de știință sau orice alte capacități care își găsesc recunoașterea în afara granițelor țării și dacă mă gândesc, e un fenomen nu de azi, de ieri.
Eu vă doresc bucurie și înălțare la Milano, și fie așa cum scrieți:
,, peste noaptea ce-a pornit atacul
picioarele mi s-au desprins de timp ,,
Aș dori să vă înseninez puțin gândurile și să postez o poezie cu tâlc după Esop scrisă de mine pentru cei mici cu o dedicație inspirată chiar din scrisoarea deschisă:
tuturor confraților dumneavoastră ,, consacrați,,

Iepurele și broasca țestoasă

Sub o salcie pletoasă,
Într-o zi, un iepuraș,
Întâlnind-o pe țestoasă,
I se adresă trufaș:

– Vezi departe, colo-n zare,
Tufa-aceea de alun?
Te provoc la alergare,
Să vedem cine-i mai bun!

Și țâșni ca o săgeată
Iepurele,-n crâng, acum.
Broasca însă, cumpătată,
Își vedea încet de drum.

Pe traseu, la jumătate,
Iepurașul se opri
Și, privind atent în spate,
Pe țestoasă n-o zări.

Și își zise plin de sine:
„Am să ațipesc puțin,
Că broscuța nu mai vine,
Pentru ea, fuga-i un chin!“.

Și-adormi în iarba mare,
Obosit, dar fericit,
Căci visa că-n alergare
Este campion vestit.

În ăst timp, broasca țestoasă
Trecu crângul răcoros
Și lăsă-n urmă, voioasă,
Adversarul somnoros.

Își veni greu în simțire
Iepurele fanfaron,
Când văzu că, la sosire,
Broasca-i noul campion.

Din tot sufletul, sincere felicitări!

Lidia Batali

Draga Dana,

Am citit povestirea ta si nu am simtit ca te-a revoltat gospodina care nu muncea.
Am simtit in povestirea ta amaraciunea multor prietene care sunt frante de munca si, desi castiga bine , nu se pot bucura pe deplin de viata. Nu au timp nici sa-si vada copii cum cresc.-.
Am simtit in locul cuvintelor tale ironice care te fac sa zambesti cand citesti textul,o revolta justificata impotriva sistemului, a patronilor care exploateaza salariatii pana la epuizare fizica si morala.
Este in mass media, de cateva zile,prezentat cazul unei femei tinere, mama a doi gemeni, care a clacat la serviciu din cauza stresului si a oboselii si e in coma la spitalul Universitar.
A mai fost un caz acum cativa ani, Raluca Stroescu.

Povestirea ta vine in aceste momente ca un protest si un indemn la reflectie.
Adevarul e ca se poate trai si cu mai putin dar cu multe alte beneficii.
Textul tau, desi pare la prima vedere un text umoristic care curge foarte frumos, reda o realitate sumbra, care se generalizeaza.

In loc de steluta, eu pot sa iti ofer oricand, o iahnie de fasole intr-un sat uitat de Dumnezeu, Cosmina.


Lidia

Plouă cu muștar din cer
Și-nțeleg, nu pot să tac:
Epigrama-i un spanac
Fără sare și piper.

Nu e dracu-așa de negru
Să îl tămâiem, îți zic,
Dacă soțul e integru
Și-are-o soață cu clonț mic.


PS

În off topic de-ai intrat
Ai amici la ,, cataramă\'\'
Nu-i păcat, căci revoltat,
Excelezi în epigramă.



Cu simpatie,

Lidia

Domnule Serban Georgescu,

Chiar nu astept nimic, contrar celor afirmate...Am primit cu varf si indesat pe adresa de mail.
Incercam sa atrag atentia asupra unor practici neortodoxe de pe acest site, dar se pare ca se intampla si la case mai mare.
Va multumesc si sunt onorata ca v-ati oprit asupra unei poezii scrisa dupa regulile sufletului meu si atat.
O seara frumoasa va doresc,
Lidia

astept in continuare cu interes comentariul explicativ al redactorilor

Dana,

Fara a avea pretentia ca stapanesc epigrama, ma joc si eu cu acest catren in apararea domnilor.
Uite ce zice sotul, in gluma, evident:

M-am fript când făceam ciorbă
Dar nu e nici un bai,
Mai rău, vă spun o vorbă,
M-am fript cu soața, vai!


Lidia

Iurie,

Iti scriu dupa atata amar de vreme nu ca as fi nepoliticoasa, ci pentru ca nu am fost atentionata pe mail de comentrariul tau.
Daca am reusit sa trezesc ,,copilul,, din tine, iti dai seama ce pot trezi in cei mici...
Am avut privilegiul de afla impresiile produse asupra lor prin contactul direct cu ei in gradinite si scoli ..
Daca mai vrei sa redevii copil fie si pentru cateva clipe, mai poti citi din poeziile mele.. in Atelier

Lidia

Alina,

Ma impresioneaza aplecarea ta asupra poeziilor mele si vreau sa iti spun ca imi cer scuze anticipat ca nu iti raspund la comentarii, dar nu sunt atentionata pe mail asa cum am bifat, cica se mai intampla, spun redactorii..
Despre ,, Dintele,, Ionut nu are decat doi ani; cea care are patru dinti scosi si e stirba este Maria dar, daca citesti pagina mea de profil ai sa vezi ce gandeste Maria despre arta la sapte anisori.
In plus, pe vremea mea, traditia era sa arunci dintisorul peste casa, nu prea erau blocuri.
Acum Maria are dintisorii pusi la pastrare.
Cu afectiune,
Lidia

Ioan, Maria,

Nu sunt nici poeta,-scriu doar pentru cei mici cu toata fiinta mea- nici macar aromanca; numele meu de fata este Constantinescu iar numele sotului este intr-adevar de origine macedoneana, la a sasea generatie....
Cu zece ani in urma, unul din copii mei student, mi-a vorbit de Nina Cassian si mi- a dat sa citesc din minunatele creatii in limba sparga ale acestei admirabile poete.
Intr-o poezie postata de mine pe acest site intitulata ,,Patru gaze pe o frunza,,

Patru gâze pe o frunză
Stau de vorbă în grădină:
Fluturaș și-o buburuză
O lăcustă și-o albină.

mi s-a atras atentia ca trebuia sa scriu ,, un fluturas,, si nu fluturas.
La vremea respectiva nu am ripostat, dar daca adaugam ,, un,, trebuia sa tai o silaba din ,,fluturas,, si variantele ar fi fost: luras, turas, futas, furas s.a
Azi, dezamagita de cate poezii de-ale mele sunt trimise in Atelier,in comparatie cu cate poezii sunt trecute in prima pagina, in semn de protest am scris in joaca aceasta,, aiureala,, melodica, fara a avea pretentia ca este scrise in limba sparga.
Mai am de postat circa 150 de poezii pentru copii plus cele care le scriu in continuare.
Chiar si in Atelier, ele sunt citite nu numai de membrii acestui site ci si de persoane neautentificate ca: parinti, bunici, educatori, invatatori ori adolescenti cu nostalgia copilariei.

,,Când nu mai suntem copii, suntem deja morți.’’ Constantin Brancuși

O seara frumoasa tuturor cititorilor mei anuntati si neanuntati,si Danei cu acelasi drag,
Lidia

multumesc pentru semn,

Lidia

Nu ma supar, cu atat mai mult cu cat poezia am scris-o nu cu nostalgie, ci coplesita de prea mult ,, alb?,, cu ierni in urma.
Esti oricand binevenita,

Lidia

,,Iar în mâini mănuși de blană
Ai nevoie negreșit,,,

In strofa prezenta mi-ati semnalat o greseala elementara de limba(comentariul:,,greseli,, nu mai apare acum pe site)
Intrucat nu am inteles nici pana acum la ce v-ati referit, va rog sa-mi explicati
sensul afirmatiei dumneavoastra.
Va multumesc anticipat,

Lidia

Alina,
iti scriu pe fuga dar promit ca revin
povestea ta ar fi ,, mers ,, daca iti imaginai si scriai la ce renunta delfinul pentru a primi in schimb frumusete si daca merita sacrificiul
incearca sa o rescrii
te ajut cu un citat al lui Brancusi;

,, Trupul omenesc este frumos numai in masura in care oglindeste sufletul,,

Cu drag
Lidia

Că l-a pocnit, sau nu, acuma
O să uităm, vine Crăciunul,
Și spun sondajele, cutuma
E la români, să dai cu pumnul.

Aș vrea să fiu mereu copil,
Să mă-nvârtesc fără sfială,
Să văd bujorii în April
Trezindu-se din amorțeală,

Și-n iarba umedă covor
S-alerg desculță pe afară,
Legat de coada unui nor
Să văd bondarul gras cum zboară,

Să simt parfum de flori de tei
Și mâna mamei peste frunte,
Sărutul cald, iubirea ei,
Destinul încercând să-nfrunte,...


undeva, in adancul sufletului meu, simt ca tine desi am trecut de mult de adolescenta

si tot din Antoine de Saint Exupery:

„Limpede nu vezi decat cu inima. Ochii nu pot sa patrunda in miezul lucrurilor.”

Lidia

Emotii trezite in mine, emotii venind din ungherele copilariei unde fiecare a iubit si a vrut sa fie ambasador sau, de pilda, eu, balerina.
Nu ma pricep sa exprim in cuvinte ,, mestesugite,, ce am simtit cand am citit textul tau, cu atat mai mult cu cat este atat de autentic.
Am retrait farmecul primelor iubiri fata de colegi, pe rand, inclusiv fata de un coleg ce repeta clasa si care imi sparsese cu un cracan ,,cu invizibile,, calimara de cerneala pe care o duceam la scoala intr-un sacult de panza, improscandu-mi cu albastru paltonul meu bej, pe care mama mi-l luase cu mari sacrificii.
Am retrait incercarea de fuga din tara, peste granite, oriunde… a fratelui meu…
Foarte multa puterea de sugestie in povestirea ta, cuvinte simple, intamplari ce ne rascolesc , emotii in stare pura.
Atat cat m-am priceput sa scriu despre un text pe care l-am citit pe nerasuflate,

Lidia

Prostănacii de pe maluri
Pare-se că suntem noi,
La timonă, făcând valuri
Amândoi sunt un gunoi.

Cu plăcerea reîntâlnirii,

Lidia

a se citi
se refereau in loc de refera
si
comentariile in loc de comentariilor

Alina

as fi vrut sa iti raspund la al doilea comentariu la ,,Invitatie,, dar la mine in subsolul poeziei nu apare comentariul tau.
l-am descoperit intamplator, accesand comentariul de pe paggina ta.
iti raspund acum, sper sa fie remediata eroarea
iti raspund si la comentariul facut la poezia ,, Lectii,, , despre care nu am fost atentionata pe mail, si doresc sa iti spun ca dialogul are loc intre nepotica si bunica.
cat despre Rica... are doar patru luni, si nu stie sa citeasca.
cu simpatie
Lidia