Lidia Batali

Din atelierul sau, aflat in doua incaperi scobite sub pamant, Paracelsus ii ceru Dumnezeului sau, vagul sau Dumnezeu, oricarui Dumnezeu, sa-i trimita un discipol. In soba, un palid foc

Mi-a căzut un dinte, mamă, Și-acum șuier când vorbesc. Știrbu,-amicii toți mă cheamă, Și-n obraji, iute roșesc. O fetiță mai glumeață Complimente mi-a făcut: -Măi Ionuțe,

– Măi Ionuțe, vreau să-mi spui, Zise Doamna surâzând, Șapte nuci cu opt gutui Poți s-aduni, degrabă-n gând? – Mere, nuci, gutui, ușor, Vă spun sigur, pot s-adun. Fac mulțimea fructelor Și-i

Într-o vară la bunici, Pe când mă jucam pe-afară, Am zărit un licurici Și i-am zis eu într-o doară: -Licurici verde, lucios, Vin în iarba cea cu rouă Și aripile duios Am să-ți mângâi

Prichindei cu ghiozdănele Merg pe stradă-n fața mea; Vrăbii multe, mititele, La-nălțime vor să stea. Prichindeii merg de mână Cu mămici ori cu bunici Și atâtea au să-și spună Chiar de-s ei

Am în casă o păpușă, Vrăjitoare se socoate, Și ascunsă după ușă Sperie pe cine poate. Vrăjitoarea-i jucărie Și-are fusta colorată, Iar în mână să se știe Are-o mătură-agățată. Nu că

Furnica O furnică Tare mică, Ducea-n gură Bob de mură Și-n spinare Traistă mare. În picioare Strop de soare Și în mâini Gustoase pâini. La subraț Flori cu nesaț, În priviri Doi

Prietenii Mariei Un urs alb și un purcel Amândoi de jucărie, S-au lungit pe pat nițel Și-mi vorbesc în șoaptă mie: Ursul alb spune ,,Mor, mor‘‘ De Maria mi-este dor! Mă-nvârtesc și mă

Odă Greieraș în lanul verde Cântul tău de dor mă pierde, Fluturaș cu-aripa fină Tu din soare-aduci lumină, Viorea minune rară Gingășia ta-nfioară, Rândunel pe cer senin Zborul tău e-atât

Un ciulin Un ciulin în poieniță Mi s-a prins azi de rochiță Și pe câmpul numai flori M-a cuprins de subsiori Și pe aripi moi de fluturi Am zburat peste văzduhuri Înspre soarele