Mediu
Într-un petic țesut de pânză veche
Văd chipul mamei cel iubit:
Aripi de fluture fără pereche,
Pe trandafiru-mbobocit.
Atâta dragoste în el a strâns
În ani de chin acest gherghef,
Încât, din ochiul mamei plâns,
Curg sfinte lacrimi de sidef.
Petale moi, pe-un colț de in,
Acum să le sărut mă cheamă
Și noaptea încă mai suspin
De dor sfâșietor de mamă.
Iar mama astăzi de s-a dus
Spre alte lumi mai bune,
Eu îi păstrez în ramă sus
A mâinilor minune.
23.08.2004
014.032
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lidia Batali
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Lidia Batali. “Mamei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lidia-batali/poezie/13967160/mameiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
sensibilitate marca Lidia Batali.
bine ai revenit, Lidia!