Poezie
O trista-mbratisare
2 min lectură·
Mediu
O Trista-mbratisare
Actor pasind pe al meu destin
Pe crapaturi, pe creste
Prea mult inconjurat de fin
Ironicul din viespe.
O luna am fost zambet si iad
O luna de poveste,
Acum, incerc, in viitor sa cad
Trecand prezentul peste.
Nascut in brate, doar, firave,
In centrul unui verde.
Tinut in viata doar prin lacrimile
Inimii de mama.
As vrea nespus s-apara un inger
In viata mea de gheata,
Asa cum este el stingher
Al tau zambet pe fata.
In simpla noastra modestie
Sub tot ce este masca.
Tristetea ta mi-o darui mie
Sa schimbe viata noastra.
Coboara fin si tandru-n mintea
Ce este-n mine inchisa.
Esti trista, insa vezi ca-n viata
O usa nu-i deschisa
Asteapta-mi zambetul sa cada
Prea moale, prea usor,
Citeste-mi gandul, cere-mi daca
Simti ca-ti este dor.
Nu cred in basme sau destin,
Nu cred nici in iubire.
Dar gandu-mi este anonim,
Vreau doar a ta sclipire.
In toamna cade-o frunza rara,
Tarziu...in al ei dor.
A asteptat o-ntreaga vara,
Visand al tau fior.
Accentu-l pun pe nemurire,
Pe raza din privire.
Esti tu si eu, un singur suflet,
Simtim acelasi cuget.
Avar am fost atata timp
Cu propria iubire.
Nu pot sa cred ceea ce simt
Dar stiu, inima cere.
Ai vrea sa schimbi ceva-n trecut,
Sa ai acelasi zambet,
Sa simti o ora, un minut,
O clipa-n al tau sange.
Dar trist prezentul te apasa,
Te`neaca in amarul,
Ce te-a cuprins ca intr-o plasa,
Si nu poti sa vezi cerul.
A fost trecut,dar e prezent,
Si viitorul are...
Dar viata-i una...si pacat,
Ca vezi doar ura-n zare.
Sunt doar un simplu pamantean...
Sunt sufletul naturii.
Iubesc mai mult an dupa an,
Invatz sensul iubirii.
Ce crezi in minte este al tau,
Ce vezi,ce simti,ce`ti pare.
Sa crezi trecutul...este rau,
Ce dinti,ce coarne...are.
Sa vii atunci in gandul meu,
Cand vei avea culoare.
Puteam sa fim cumva...doar eu,
Si`o trista`mbratisare.
022485
0
Poeziile tale stau in Atelier cred, in primul rand pentru greselile de ortografie, de tipar si lipsa diacriticelor.
Altminteri, tristete cat cuprinde