credeam că david bowie
e nemuritor credeam
că nu am să mai fiu departe
de tine niciodată.
credeam că totul
o să fie bine
și nu este.
nu este viitor în gânduri.
caligrafiază
unde plușurile își salvează
întotdeauna copiii.
unde iubirea-i ca aerul.
unde poți fi ce erai
cu patru ani înainte
de a te naște.
unde lumina topește
acoperișurile și oglinzile.
unde nu
cum susură berea în pahar dimineața.
cum nu simt fotonii trecerea timpului.
cum înghite noaptea
zgomotul unui geam spart
la marginea orașului.
cum nu se ciocnesc niciodată
păsările-n zbor.
cum
totul și mai ales zâmbetele.
toată iubirea asta care
pune bere-n ferigi care hrănește
hulubii cu cipsuri.
sau cât de tare
te poți strânge în tine.
dacă te-apropii prea mult
nu mai distingi
fumez hașiș cu ruben
jos sub copacii
cu luna prinsă în crengi
și aștept în zadar
să mă suni.
spune-i lui lev că am murit
spune-i ce simți
spune-i că ai avut dreptate în tot și în toate
acum ṣtiu totul
am fost atât de bolnav.
m-am jucat cu vulturii
am dansat pe buza prăpastiei.
de 9 luni în camera asta
acum sunt gata deși ṣtiu
nimic nu va mai fi niciodată
la fel.
e doar rutina tulbure a nebuniei.
nu e nimic de înțeles
decât că nu-i nimic de înțeles.
e doar fiorul unui alt atac
este doar teama
de a-ți fi teamă iar:
un litorsal un calciu
magneziu
e o minciună că nu te-am iubit
e o minciună că e o minciună.
că fluturii nu au memorie
că peștii nu au conștiință
că suferința nu trece prin pereți.
acum sunt sigur deși
tot timpu-a fost
m-am sințit atât de departe
de tine de lev
încât a început să îmi pară
absurd să mă mai întorc.
și gândul ăsta a prins umbră
pe pereții hotelului.
nu te gândi la mine.
nu te gândi la
acum e prea târziu
ca să scriu alt poem
altul decât ăsta.
întotdeauna a fost prea târziu
pentru mine.
dansez drogat în oglindă
pe piesa lui harry styles
as it was
sunt un fluture
începe oricând și se sfârșește oriunde.
deșertul cuțitul trusa lui juao
ziua aceea când știi că altfel
nu ai cum s-atingi
cu vârful degetelor strălucirea.
strigă cât poți peste
oh mother i can feel
soil falling over my head
strigă tandru nebunul în căști.
over and over and over.
și eu stau cu spatele
la lună fumat
și mă uit la niște case
și am 40 de ani
și ăsta
lev tati vine spre tine acum
pe o briză de aerotermă.
cu ochii băltind în neoane
cu inima surpată de tripuri.
tati vine la tine încet
cum plutesc înecații
albi pe sub ape.
vine-obosit prin
încetinește ariadne
e mult prea repede
se scurge culoarea din copaci
mă văd vorbind
în oglinda retrovizoare
înainte de-a vorbi.
lasă-mă unde se termină
oamenii în iarba catifelată
unde nu
când îți explodează soarele sub pleoape
atunci ştii că țiuitul din urechi
este în regulă.
eşti pe acoperiş şi aproape
şti cum se joacă elefanții.
elefanții
coaie.
în plm.
când îți explodează soarele sub pleoape
atunci ştii că țiuitul din urechi
este în regulă.
eşti pe acoperiş şi aproape
şti cum se joacă elefanții.
elefanții
coaie.
în plm.
mamă o mână nevăzută
a tras cu putere fața de masă
și cineva a strigat
acoperind zgomotul sticlelor
și al paharelor sparte.
după aceea a fost o liniște fragedă
iar eu nu am mai avut unde
legată de scaun în mijlocul barului
polly demontează toată mobila-n gând.
nimeni demult aici
nu mai întreabă nimic și de nimeni.
cine a vorbit prima dată.
cui i-a lucit prima oară cuțitul în
acum asta e viața ta.
un pat un fotoliu un dulap
o măsuță un balcon mic
desenul lui lev pe care-l ai
tot timpul cu tine.
în camera cealaltă doarme vitali
cu mintea roasă de droguri.
acum
pe măsuță lângă cafea și croissante
poze moarte.
azi nu s-a uitat la ele deloc.
a luat pastilele așa cum o face mereu
în ordinea scrisă-n rețetă apoi
a fumat două țigări.
pe a treia doar a
mai învârt în cafea și fumez
mai învârt inelul pe deget.
mă gândesc să ies azi pe străzi
să intru-ntr-un bar
să mă duc pân-la kaufland.
am privit mult timp zmeul
prins în crengi.
am
LM