Leonard Ancuta

ca acum 150 de ani versificatia asta era poezie, acum, insa, nu e decat un artificiu perfect stapanit. pacat, domle, mare, pacat.

faza cu leopardul nu tine, e fortata. cea cu biserica e din alt film, dar hai ca poate merge, desi se vede lipitura. o sa reincep dimineata asta, asta merge, transmite.

cum iti poti potoli setea cu stropi de polen?


vise, sperante, polen, inlanțuit, levitație, castele, nori - astea sunt elementele unui kitsch de prost gust, mai ales intr-un text asa scurt. ca sa scrii poezie trebuie sa fii cu adevarat creativ, sa gasesti fie alte cuvinte, fie alte relatii intre ele astfel incat sa nu plictisesti cititorul spunand lucruri banale.

avem doua feluri diferite de a vedea lucrurile dar asta nu inseamna decat ca probabil avem fetisuri asemanatoare. ma rog, nu asta-i important ci faptul ca imi place textul acesta, imi place prin felul direct de adresare, prin faptul ca discursul e echilibrat, fara pticniri si pentru ca are acel firesc de care e nevoie cînd citesti un text. aici, la partea astea as putea spune ca ar putea fi un minus aerul usor candid, care inmoaie putin discursul, dar cumva ii da si farmec, probabil ca e bine asa, nu stiu exact daca ar fi iesit mai bine altfel. in orice caz, ai un text bun, surprinzator mai ales ca am impresia ca e prima data cand te citesc.

ma bucur ca ti-a placut cartea, chiar si cu mici exceptii. in ce priveste noile tehnici pe care le experimentezi, da, au radacini mai vechi, dar asa cum ai remarcat le folosesc si altii, cumva imbunatatit. e un fel de mix, pana la urma, intre surrealismul francez, a la vian, beat-ul american și modernismul britanic din ultimii 30-40 de ani. se practica fie discursul prelung, mai mult sau mai putin prozaic, fie textele scurte, de esenta, cu imagini puternice. se remarca de asemenea amestecul stiintelor, se uziteaza termeni specifici, se rezuma teorii stiintifice, se inoculeaza noi idei filosofice, etc. cam asta e cumva contributia mea in ultima perioada, aceea de a pune la curent poezia romaneasca cu avangarda occidentala - o avangarda mult mai retinuta si mai putin virulenta decat cea de acum un secol, dar pana la urma toata lumea cauta noi forme de expresie si dorinta asta pe o maniera avangardista lucreaza. am spus astea fiindca eu unul imi dau silinta sa ma reinventez, sa ma schimb. ca tot am fost acuzat in subsolul unui text ca nu fac nimic in ce ma priveste. ba chiar fac si se poate vedea net diferenta intre ce scriu acum si ce scriam acum doi ani si jumatate. multumesc de semn.

ca text experiment e bun. adica se simte lucratura, urzeala diferita fata de banalitatile publicate pe agonia, insa mie tot imi aduce un lips. lipsul ca nu-mi ofera satisfactie dramatica, lipsul ca acolo undeva in final te deconstruiesti si intri in clisee suprarealiste de tipul aceasta nu este o pipa, adica aceasta nu e o poezie. asta pe de o parte. pe de alta parte e apropierea de alt obiect suprarealist, being john malkovich, si dintr-o data incarcatura personala pare destul de firava fata de cea imprumutata.

eu am facut facultatea de filosofie, dar nu asta imi da dreptul sa am dreptate. Plus ca eu nu vorbesc despre biblie, fac referire la ea la fel cum ai facut si tu: mai precis tu crezi ca daca textul tau pleaca de la un adevar biblic atunci el e de necontestat, eu incerc sa-ti spun ca atat adevarul tau, cat si cel biblic sufera in fata argumentelor stiintifice cat si dpdv logic. Mai spun ca Biblia ca o carte de capatai cum o considera tu si unii, trebuie citita intr-un anume fel pentru a putea releva din ea cunoastere - ma refel aici la ceea ce inseamna morala, si eventual cateva repere istorice fiindca ceea ce inseamna stiinta in biblie, este mai degraba poezie si trebuie luata ca atare. eu ma refer in primul rand la textul tau, care daca fac abstractie de biblie imi spune ca omul se trage din extraterestrii, eu asa inteleg partea finala. iar daca tin cont de biblie, ca omul e facut de dumnezeu, asta nu mi se mai pare o noutate, asta e un adevar pe care chiar biblia il intemeiaza ceea ce inseamna ca textul tau nu-si mai are rostul, fiindca nu aduce nimic in plus fata de ceva care e scris de mii de ani. cu alte cuvinte ai mai inventat odata focul si vrei sa te lauzi cu el. ei bine, cam asta e.

biblia nu este Adevarul, ba mai mult e plina de inadvertente logice sau stiintifice. plus ca lucrurile descrise in biblie trebuie citite cumva in cheie poietica, altfel sunt hilare. de ex la chestia asta cu cel ce vine de sus ma gandesc la extraterestrii. despre ei e vorba?

e un text mai bun decat precedentele, imi place aia cu duminica Tomii si indoiala proprie insa nu-mi place oglindirea in sînge, o gasesti la cel putin trei poeti actuali, cred ca la Emilian Galaicu Păun, am impresia ca si la Gellu Dorian si sigur am mai citit/auzit la cineva, posibil Komartin. e drept ca singele vine din rana cerului si asta poate parea frumos pana la un moment dat, insa cred ca si luata ca intreg are iz cliseic. privit altfel, ai doua cuvinte scrise cu majuscula, Cerul și Viața, daca ignoram Tomii, care e nume propriu. asta inseamna ca le atribui valente speciale si dupa cum vad eu, pui pret pe insemnatatea lor, ceea ce ma face sa cred ca le arunci intr-un raport, probabil ori de echivalența, ori de distinctie totala, ceea ce le face antagonice ireversibil. si in raport cu Toma, necredinciosul, indoiala biblica deci nu cea filosofica, carteziana, as zice ca Viata ar trebui sa fie similara Credinței pentru accesarea Cerului, ceea ce reprezinta un principiu artistic sau chiar mai mult, insa zinand cont de indoiala, cred ca iese mai degraba Viata nu inseamna Credintă deci Cerul va rămîne necunoscut, caci ne rupem de el, de unde si rana. probabil de aceea si finalul. din perspectiva asta textul e complet si merita atentie. cam atat am avut de spus.

deci conform teoriei tale cum ma situez fata de ceilalti vare vin de sus? cam cit de sua isi are personajul tau originea? la ce altitudine si pe ce scara masuram altitudinea asta?

sunt cam multe clisee sau exprimari comune, care nu separa textul de mediocritate, de ex primele versuri cred ca le-am citit de sute de ori scrise asemanator - cred ca poezia\ are darul sa inventeze altceva care sa exprime aceeasi stare fara a repeta imaginile deja uzate. ar mai fi copacii stingheri, ploaia care nu mai coboara din cer sau primele doua versuri din ultima strofa. de fapt poemul tau se intampla in strofele 2 si 3, cu mentiunea ca metafore ca lipiciul unei firimituri sau agrafe de intuneric sunt cam fortate.
Nu vreau sa te descurajez, ideea e ca dupa o astfel de critica sa te mobilizezi in ideea de a lasa ce e mai proaspat, mai nou din tine sa se transforme in poezie, dar cu grija la forma, la exprimare. doar asa vei reusi sa faci poezie adevarata.

cam aceleasi observatii ca si la Florentin Ghe Sorescu si textul Luluța, doar ca aici feeria bocolica e inlocuita de o tristete maladiva, dar tot cliseica. as citi o evocare in alta cheie, de ex umoristica, a la bukowski sau ceva altfel.

hai sa zicem ca at rezolvat amuzant chestia cu mielul. dar capatul de linie unde nimeni nu coboara si acel sangeriu sunt locuri comune, prea des, ultravizitate.
in rest e ok si-mi place ca ai claritate si mesaj. poezia care nu comunica nimic nu e poezie.

ti-am citit poemele. ai potential dar inca n-ai scapat de clisee sau inca nu prea stii a le gestiona. aici nu prea ai clisee, ci mi se pare mie ca vrei sa impresionezi cu tot dinadinsul, adica fortezi. imi place mult imaginea cu motul curcanului insa restul e insuficient sa o sustina, mai ales finalul. dar cred ca poti reusi sa scrii poeme de calitate dupa ce te mai rodezi.

ma bucur ca esti printre aceia care ma apreciaza si ma considera diferit. sper ca eforturile mele sa fie nu neaparat exemple pentru membrii mai putin experimentati ai site-ului dar macar dovada ca poezia foloseste si altfel de imagini sau limbaj, ca resusrsele poetice nu se limiteaza doar la cateva tipologii si forme. multumesc.

am vrut sa spun la inceput ca poezia e slaba si patetica, si ca nu conteaza subiectul. pana la urma sunt poeti care de-a lungul unor volume intregi si-au plans parintii si asta nu face din volumele lor opere de arta. dar poezia asta este buna. pentru ca atrage mila. mila este un sentiment absolut in poezie.

tu esti ca mine, adica nici nu nu te poti opri din scris, ca te doare. chiar daca.

perfectibil la prima strofa si la final, dar un text care ar merita mai multa atentie. mai ales pentru ca spune frumos in cateva versuri despre o stare si transmite. mie chiar imi pare rau ca unele poezii trec neobservate.

desi refrenul nu-i intre preferatele mele, recunosc o anume suplete in exprimare si cateva insertii proaspete de limbaj. o sa mai trec sa vedem ce mai e nou.

unei poezii nu sunt deloc defecte. si tandretea poate fi violenta, in sensul ca se poate manifesta la extrem. ma bucur ca-ti place poemul.