Praștia

sunt cam multe clisee sau exprimari comune, care nu separa textul de mediocritate, de ex primele versuri cred ca le-am citit de sute de ori scrise asemanator - cred ca poezia\ are darul sa inventeze altceva care sa exprime aceeasi stare fara a repeta imaginile deja uzate. ar mai fi copacii stingheri, ploaia care nu mai coboara din cer sau primele doua versuri din ultima strofa. de fapt poemul tau se intampla in strofele 2 si 3, cu mentiunea ca metafore ca lipiciul unei firimituri sau agrafe de intuneric sunt cam fortate.
Nu vreau sa te descurajez, ideea e ca dupa o astfel de critica sa te mobilizezi in ideea de a lasa ce e mai proaspat, mai nou din tine sa se transforme in poezie, dar cu grija la forma, la exprimare. doar asa vei reusi sa faci poezie adevarata.

Mulțumesc pentru lectură și comentariu, Leonard.
Nu mă descurajez, dimpotrivă. :) Mai ales că mi-ai adus argumente.