oprește-te aici

e un text mai bun decat precedentele, imi place aia cu duminica Tomii si indoiala proprie insa nu-mi place oglindirea in sînge, o gasesti la cel putin trei poeti actuali, cred ca la Emilian Galaicu Păun, am impresia ca si la Gellu Dorian si sigur am mai citit/auzit la cineva, posibil Komartin. e drept ca singele vine din rana cerului si asta poate parea frumos pana la un moment dat, insa cred ca si luata ca intreg are iz cliseic. privit altfel, ai doua cuvinte scrise cu majuscula, Cerul și Viața, daca ignoram Tomii, care e nume propriu. asta inseamna ca le atribui valente speciale si dupa cum vad eu, pui pret pe insemnatatea lor, ceea ce ma face sa cred ca le arunci intr-un raport, probabil ori de echivalența, ori de distinctie totala, ceea ce le face antagonice ireversibil. si in raport cu Toma, necredinciosul, indoiala biblica deci nu cea filosofica, carteziana, as zice ca Viata ar trebui sa fie similara Credinței pentru accesarea Cerului, ceea ce reprezinta un principiu artistic sau chiar mai mult, insa zinand cont de indoiala, cred ca iese mai degraba Viata nu inseamna Credintă deci Cerul va rămîne necunoscut, caci ne rupem de el, de unde si rana. probabil de aceea si finalul. din perspectiva asta textul e complet si merita atentie. cam atat am avut de spus.

imagine ce-mi amintește de calendare vechi, între joacă și bâlci, Credința pictată modest...în umbră se vrea cel care caută...
nu, nu prea ne dăm seama...se învârte jurul in jur...

Leonard: multumesc pentru aplecarea si parerea exprimata relativ la acest text, ma bucur ca ti-a retinut atentia.
Anni Lorei: danke schoenn :) iti doresc succes cu lansarea, sa iasa precum iti doresti.