nu se numește
bârna ce-ți traversează ochiul adevărul ce stă în cumpănă pe ea și cocoșul în șpagat perfect spânzurând arginți de incisivii unui cui bătut la cap până când floarea a sângerat și a
DCDiana Caragiuîn căutarea titlului pierdut
din piept iți cresc crini, îmi culc urechea pe ei mama îmi spune că trebuie să fiu pregătită, toți murim și ochii mei plouă după o lungă secetă necuvântul își înmoaie un deget în albia
DCDiana Caragiuvreau să cânt
o melodie îmi dă târcoale, mă trage de fustă ce copil se-oprește și întreabă viața despre mine ea nu știe ce să-i răspundă închide ochii și se dă-n leagăn până la cer adevărul se miră de
DCDiana Caragiute caut prin ninsoare
dacă din cosmos cineva ne-ar surprinde linia frântă a pașilor ar rămâne uimit cât de mult aduce cu noi desenul ei complicat iei de pe jos pasărea învelită în aripi pe ochii ei stinși omul de
DCDiana Caragiufacere
ne iubeam într-o limbă perfectă cât vedeam cu ochii numai salivă ce înghesuială mușcam din apus cu poftă, ca dintr-un măr mult prea copt tu îmi spuneai că sunt frumoasă eu nu mă vedeam, mergeam
DCDiana CaragiuVisul în iarnă
M-a atins noaptea pe umăr: Ca o lună plină era, M-am scuturat iute Și ea s-a schimbat în zi. Am colindat orașul, Mi-au zâmbit cunoscuți, Cu subînțeles mi-au dat mâna Fără să spună vreun
DCDiana Caragiuiapa lui Don Quijote
câta plămânul, strigă trubadurul dând cu drujba de pământ nu sunt romantic sunt nervos pe tristețea mea se leagănă coerența discursului Rosinantei iar flituiala ei mă bate pe umăr
DCDiana Caragiuexact așa
un dinte de lapte c-o dorință înfiptă în cap aruncat peste o casă nu s-a spart niciun geam nu m-a certat mama vrabia din mână visează cu ciocul în pene plânsu a coborât să se vadă cu râsu doi
DCDiana Caragiuși inima sângerează
ce frumos se întinde peste noi Moartea clipește des vinovată și nevrotică așa trece Viața pe drumul spre mine o văd cum se pierde în bluza ei roz, cu fustă pepită și pantofii mamei absentă
DCDiana Caragiula marginea zilei
o capră îmi mănâncă din palme se uită la mine mestecând flori mărunte de câmp eu calc desculță prin băltoace îmi văd chipul și sar de pe un picior pe altul vântul mă ia de gulerul brodat
DCDiana Caragiulacrimile stau în genunchi
uneori adorm în cădere așa durerea se pierde undeva în pământ cum iese aburul printr-o fereastră deschisă, iar tu rostogolești în tine o picătură de sange contaminata de fericire are fața
DCDiana Caragiuça va pas changer la terre
ne frunzărește toamna la un pahar cu vin și creierul de babuin gustat la Mon Jardin „je m’en fiche”, gândi histamina din colțul tavernei în timp ce schimbă placa gramofonului: „ai în ochi
DCDiana Caragiupune degetul pe acest poem
e tot o rană, e pescărușul adormit lovind ușa zorilor – și nu fi necredincios viața trece prin coapsa lui amintindu-ți cum te-ai născut neîntrebat țipând fără glas ca un acrobat la trapez
DCDiana CaragiuDumnezeu drăguțul
e atâta liniște în mine de-mi aud clipocitul sângelui în care mi se scaldă toți adormiții neamului din când în când, ei mi se-așază pe mal și-mi cântă un cântec de leagăn un fel de „taci cu mama,
DCDiana Caragiueu rămân
ziua s-a scuturat după ce-am țesălat-o pentru o nouă cursă fereastra deschisă cu vălul tras pe ochi ne privește îngrijorată eu n-am să plec, spun eu sunt eu tu poți să potcovești un
DCDiana Caragiurâdeam de moțul bascului
să treacă și noaptea asta, să nu se arunce în aer să vină apoi roua în șosete căscate așa ne ascultam închide ultimul vers, îndeasă cuvinte în gaura cheii e curent de la sârma ghimpată în care
DCDiana Caragiula ce te bolovănezi
îmi încordez ochiul și trag la întâmplare musca, țipă cineva trageți cărarea mai pe dreapta pe vârtej acolo se va construi prima întrebare răspunsul vine întins poartă chipiu soldățesc,
DCDiana Caragiuîntr-o nu știu care vară
la stinghia patului un purice sare în L la stinghia mea o tură atât a fost ș’apoi o noapte pestriță gustul genunchilor juliți pe limba pământului peste care un șiret se dezleagă din
DCDiana Caragiustrăzi în evantai
ziua de ieri îmbrăcată în ziua de azi rătăcește pe străzile unui oarecare mâine degeaba îți tai călcâiul pantoful ăsta nu-i pentru tine cum nici paharul acesta pe care n-ai să-l bei până la
DCDiana CaragiuOpus 9
jale la fluierul piciorului un zâmbet ațipit tresare în rictus un minut mai târziu se ridică și strigă bis! bravooooo! se caută de boi, nu-i găsește leșină
DCDiana Caragiuscara os
dă-te jos din vis nu sunt coapte copt e doar amarul din ochi din care faci dulceață toamna furnică să fie în cămara amurgului se făcea cămașa vărgată trasă peste soare cu dinții apuci
DCDiana Caragiubărăgan
întotdeauna mi-au plăcut lucrurile limpezi care ștrengărește te prind de mână la colțul străzii și-ți spun: te poți vedea în mine și eu în tine să ne facem inimile prag bun de șters picioarele
DCDiana Caragiucu umbra trasă până peste urechi
la adăpostul ei dincolo de varga fricii niciodată nu m-am văzut mergând cu ochii închiși pe străzile țuguiate nici pe voi nu v-am văzut doar gura cerului căscată deasupra mea saliva și mă
DCDiana Caragiumă colindă caii
geană pe geană încă o clipă în galopul cailor abandonându-și călăreții la vremea amurgului pulsul meu târându-se în țărână adulmecă timpul se apropie dar încă nu-i simt copita în
DCDiana Caragiufecundă
secunda întoarcerii tale în ușă, plouată, într-un trenci ponosit se zgâiește mirată la mine nu mai am ochi am în schimb două cadrane mari două ceasuri pentru aducere aminte ceasul drept
DCDiana Caragiuspune „a”
balamalele vieții ne-au tradus plata ulei virgin estetica mi se așază pe limbă și geme tăcute sunt căile tale numele ți-l șoptesc în palme și linia vieții prinde contur
DCDiana Caragiunicio lună nu-mi cade în picioare
înzăpezită în albele tale nopți lupii tăi trec în haită prin mine sângele începe să-mi urle a pustiu și pântecul meu stă să te nască sub steaua polară sub colții din palme sunt toată tu
DCDiana Caragiustâng drept, stâng drept
în dimineața asta nu-i niciun asalt îmi trec doar mâinile prin părul tău și mă arunc în albastru ca pe-o fereastră ferecată cu flori o să mor aici între tranșee cu gândul spart cu inima
DCDiana Caragiutăcerea-i un cerc prin care sar norii
te prinzi de el și ploaia trece prin tine ca o vorbă aruncată din mers pe care alunecăm două stații mai încolo vatmanul ține un motan în brațe probabil că toarce, are ochii în ceață nu cobori?
DCDiana Caragiusă nu ne întoarcem
când ziua face cumpănă în poarta nopții și luna se dezbracă în picioare să nu ne dezlipim retina sărutul se întoarce mut c-un suflu nou la colț de buză acolo a venit și muza
DCDiana Caragiuoprește-te aici
am trecut pe lângă mine și nu mi-am dat seama era bâlci duminica Tomii când mă îndoiam și mă urcasem în cârca timpului să-mi pun degetul pe rana Cerului în sângele lui m-am privit ca într-o
DCDiana Caragiuaș fi putut
tot cerul trosnește sub mine pasul tău confuz îmi pune piedică de jos mă uit la tine cu o venă în mirare și una în exclamare un ochi verde și unul roșu peste mine treci pe orice
DCDiana Caragiufoc
îmi cade viața în vine ca un chilot fără elastic dar cine a spus că aici sunt bariere? nu mă lega la ochi vreau să văd traiectoria ultimului glonț
DCDiana Caragiurecviem
pe ulița asta plouă mereu mărunt și tăcut poeme fumate prea mult tuberculoase zac pe caldarâm mă ascund după timp ca un copil după fusta mamei și-mi despletesc cuvintele să văd cât de lungi
DCDiana Caragiurespiră cu mine
la gâtul mielului cuțitul cântă strident ca un fierăstrău în călduri ob-la-di, ob-la-da life goes on, bra mă spăl pe mâini, mă spăl pe mâini, m-ai auzit? tunde iarba și dă-o
DCDiana Caragiumulge-ți dinții de lapte
la marginea lanului, copilul îți sărută palmele îl privești în ochi și în timp ce-i vorbești despre pulsul glodului ai prins între două degete de la picioare moțul curcanului cu aceeași
DCDiana Caragiueudemonia
pe acoperișul inimii gâtul lung al lebedei vorbește despre grația spânzurării limbii de un cuvânt ți-am îmbrățișat gândul cu o singură mână ce caută în iarbă cheia omidă a frunzei
DCDiana Caragiupelerini
în deșert vorbele ți le-am adăpat și toate cămilele au plecat mulțumite kamikaze îmi flutură părul peste umăr bezele pasul tău nisipiu îmi aruncă vino și vezi fierea scursă prin putina
DCDiana Caragiula ce oră ai spus că vii
fluturii de la fereastra ochilor tăi s-au cățărat pe pleoape și amenință că se aruncă în golul dintre noi doi eu îți spun fă patul și culcă-te stinge lumina nu-i vom lăsa să moară sunt
DCDiana Caragiu