Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Dumnezeu drăguțul

1 min lectură·
Mediu
e atâta liniște în mine de-mi aud clipocitul sângelui
în care mi se scaldă toți adormiții neamului
din când în când, ei mi se-așază pe mal și-mi cântă un cântec de leagăn
un fel de „taci cu mama, las’ că trece”
eu le povestesc despre fricile mele
cum nicio spaimă nu-mi seamănă una cu cealaltă
și dau din cap cum că știu
în zori, le aranjez costumele negre, îi sărut prelung pe frunte și le spun că mi-e dor
știți, eu sunt casa voastră
în stânga, la intrare, sângele meu, în dreapta, apă de ploaie, vedere la cer
eu mai plec uneori la târg să cumpăr flori și cireșe pentru toartele cănilor
și-atunci îmi place să vă văd în poartă, în rând, gătiți
cum îmi faceți cu mâna până la capătul uliței
din când în când, mă întorc și îmi flutur și eu brațele în aer
sunt din nou copil
am cozi împletite, picioare împleticite și-un pumn de zarzăre
cu fiece zi vă simt mai aproape
zâmbesc și aștept
în mine o voce sfioasă:
„un pahar cu apă, maică, un pahar cu apă”
m-aud spunând:
mi-e sete
043.676
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
187
Citire
1 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

Diana Caragiu. “Dumnezeu drăguțul .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diana-caragiu/poezie/14034053/dumnezeu-dragutul

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@emilian-valeriu-palEPemilian valeriu pal
e atâta liniște în mine de-mi aud clipocitul sângelui
în care mi se scaldă toți adormiții neamului
din când în când, ei mi se-așază pe mal și-mi cântă un cântec de leagăn
un fel de „taci cu mama, las’ că trece”
eu le povestesc despre fricile mele
mai plec uneori la târg să cumpăr flori și cireșe pentru toartele cănilor
și-atunci îmi place să vă văd în poartă, în rând, gătiți
cum îmi faceți cu mâna până la capătul uliței
din când în când, mă întorc și îmi flutur și eu brațele în aer
sunt din nou copil
am cozi împletite, picioare împleticite și-un pumn de zarzăre
cu fiece zi vă simt mai aproape
zâmbesc și aștept
în mine o voce sfioasă:
„un pahar cu apă, maică, un pahar cu apă”

Sincer, eu asa am citit acest text. Si i-as fi schimbat si titlul. Dar dincolo de asta, e o lirica pe gustul meu. Mai ales inceputul, pentru ca stiu ce inseamna acea liniste. Nu sunt genul pedant sa-ti spun ca mai ai de lucrat pe ici pe colo. Astea se cern in timp si fiecare autor va ajunge sa se stapineasca sau nu . La fel, pot exista discutii daca e un text bun pentru ca rezonez cu el. Eu am luat din el ce am avut de luat. Ceea ce e multumitor, daca stai si te gindesti ca un cititor a plecat multumit. Chiar daca in 99% din cazuri nu las semne, remarc e evolutie favorabila a textelor tale.
0
@emilian-valeriu-palEPemilian valeriu pal
Scuzati. "Ëvolutie favorabila"-curat pedant. Pur si simplu evolutie.
0
@nica-madalinaNMnica mădălina
scrisesem si eu si am sters apoi. scrisesem ca textul e frumos (nimic ostentativ, curajul de a ataca o tema despre care se tot scrie, dar de a o face autentic, in sensul ca tocmai, bu se urmareste inovatia, ci evocarea sincera), dar ca titlul nu are de a face cu el. textul este despre morti si memorie, nu despre dumnezeu, cu atat mai putin justificandu se tonul mamos pe care l aduce n scena acel dragutul.

chiar daca da, dumneeu are legatura cu mortii, cu moartea, cu viata. dar are legatura cu tot, pana la urma. iar titlul trebuie sa aiba legatura cu esentialul din text.

si ma mai mirase de ce de la frici se trece brusc la spaime (cred ca acolo poate fi lucrat, pot fi eliminate anumite cuvinte, si nu din ratiuni perfectioniste, ci pentru a lasa drum lin mesajului).

si apoi am sters.
0
@diana-caragiuDCDiana Caragiu
Emilian: iti multumesc pentru lectura textelor si semnul tau de apreciere. este un poem simplu, sincer si personal, inclusiv titlul are pentru mine o relevanta personala, de aceea il pastrez, desi, e adevarat, in alte conditii nici eu nu l-as fi dat.

Madalina: multumesc pentru remarci, te mai astept, cu drag.
0