Poezie

vreau să cânt

1 min lectură·31 ianuarie 2014

Mediu

o melodie îmi dă târcoale,

mă trage de fustă

ce copil

se-oprește și întreabă viața despre mine

ea nu știe ce să-i răspundă

închide ochii și se dă-n leagăn

până la cer

adevărul se miră de făptura aceasta

care calcă strâmb și dă bine

mă doare crucea

– lemnul și carnea –

visează pe ochii mei tata și mama

stau de-o parte și de alta a bolții

și o împing să alunece-n mine

cu stele cu tot

casele-adorm sub zăpadă

miști întunericul

tic-tac

lumea se topește pe limbă

ca un cub de gheață

eu dau la lopată fără oprire

până în pieptul tău

ce frumos mormânt, zic

viața vine aproape de noi

ne pipăie și crede

că suntem ascunși în ea

1,2,3,4,5,6,7,8,9,10

cine nu-i gata, îl iau cu lopata

002.533

Diana Caragiu. “vreau să cânt .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diana-caragiu/poezie/14043396/vreau-sa-cant

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.