Poezie

râdeam de moțul bascului

1 min lectură·9 august 2013

Mediu

să treacă și noaptea asta, să nu se arunce în aer

să vină apoi roua în șosete căscate

așa ne ascultam

închide ultimul vers, îndeasă cuvinte în gaura cheii

e curent de la sârma ghimpată

în care și-au frânt gâtul toate zilele

după ce le-am flămânzit și însetat

în lagărul ăsta doar un viitor cârpit în fund

îți face caricatura gratis

undeva la capătul podului

țin minte sângele în picioarele goale

alerga spre noi, ținea tacticos între două degete

trebuie să fi fost inelarul și cel mare

jugulara unui passo double răpus la o coridă

pe care l-am dres dimineața cu o ciorbă de burtă

în colț la nea Grozavu

unde și timpul, desfăcut la doi nasturi, ușor indecent, croșetează

unul pe față, unul pe dos

e un fel de moto-cross

ce lucrătură, dom’le, ce lucrătură, zise

traseul în circuit sau în linie dreaptă

pocnindu-și fruntea cu podul palmei transpirate

ăștia iar s-au dopat, vin la urmă și ies primii

vreau adrenalină, vreau adrenalină

hormon, vino la mine

și tu, aia mică cu tricoul ud

ce știți voi despre poezie, zise tracțiunea de pe spate

de câte ori să mai trec prin gămălia capului vostru

ața versului meu?

002.491

Diana Caragiu. “râdeam de moțul bascului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diana-caragiu/poezie/14034020/radeam-de-motul-bascului

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.