Leonard Ancuta

eu unul il trecusem ca titlu, dar cineva mai firoscos din fire l-a eliminat. n-am scapat inca de cenzura, asta e. in ce priveste observatiile, incerc sa mi le asum. probabil nu voi reusi sa impun genul asta de poezie, nici eu si nici altii, critici sunt destule, iar in ce priveste originalitatea, da, nu-mi ramane decat sa fiu un adept si nu creator de stil. poate nici nu voi reusi sa fiu creator de stil, dar la o adica nici John Lee Hooker si nici Eric Clapton n-au inventat blues-ul (nu ca m-as ridica eu la valoarea lor).

Multumesc insa ca ai gustat din acest text, la fel cum ii multumesc si lui Bogdan Petcu.

e o tema generoasa, nu cred ca ar avea cum sa se epuizeze. si daca ne e teama ca tot ce putem scrie despre dragoste s-a mai scris deja, n-o să ajungem departe. cum ziceau Serban Axinte și Paul Gorban la o lansare a cartii 69 de poeme de dragoste, iti trebuie ceva tupeu sa scrii pe o tema abordata de poeti mai valorosi decat mine, dar pentru mine asta inseamna poezia, sa ai curajul sa te ridici si să spui ce ai de spus chiar daca s-a mai spus, si, daca reusesti sa o spui altfel, daca reusesti sa surprinzi din alt unghi, daca poti sa spui, in felul tau propriu, cum simti si cum vezi, fara sa repeti ce-au zis ceilalti, atunci se cheama ca ti-a iesit. nu stiu in ce masura eu am reusit, dar daca va place cred ca ceva ceva mi-a iesit. multam pentru aprecieri.

sunt foarte importante pentru mine, va multumesc pentru ele. :))

ca textul de fata e un esec total si ca nu aduce nimic valoros. corect?

Un pahar de cola și alte articole în corp*
primele 10 minute:
10 lingurițe de zahăr
intră în sistemul tău.
Nu vomiți imediat din cauza excesului,
deoarece acidul fosforic ii taie aroma
ajutînd sistemul să țină zahărul sub control.

20 minute:
Nivelurile de zahăr din sînge cresc
amețitor, provocînd o explozie de insulină. Ficatul răspunde
prin transformarea oricărei bucăți de zahăr
pe care poate pune mîna
în grăsime.

40 minute:
Absorbția cafeinei este completă. Pupilele
ți se dilată, presiunea în sînge se ridică,
iar ca răspuns ficatul aruncă mai mult zahăr
în fluxul sanguin.
Receptorii adenozinei din creier
sunt blocați și astfel se previne somnolența.

45 minute:
Corpul tău crește producția de dopamină
stimulînd centrele de plăcere din creier.
Este fizic același mod în care funcționează
heroina.

60 minute:
Acidul fosforic leagă calciul, magneziul și zincul
în intestinul inferior, oferind un nou impuls.
Situația este agravata de dozele mari de zahăr și îndulcitori
artificiali și creșterea excretiei urinare de calciu.

60 de minute:
Proprietățile diuretice ale cofeinei
intră în joc.
(te face să urinezi)
În acest moment poți fi sigur că vei urina
legătura de calciu, magneziu și zinc, care trebuia să ajungă
la oasele tale, precum și alți electroliți de sodiu și apă

60 minute:
În timp ce avalanșa din tine se retrage,
începi să ai o cădere de zahăr. Devii iritabil și lent.
Ai eliminat acum și toata apa. Dar nu înainte
de a o infuza cu elemente nutritive valoroase care ar fi putut
fi folosite pentru lucruri ca
hidratarea.


Textul de mai sus apartine lui Dimitri Miticov, si cînd spun apartine, consider ca e al lui. este un exemplu practic pentru poeyia confectionata, pentru acest ready made poetry.

textul de mai sus este un experiment poetic. daca o sa cauti pe net o sa gasesti despre poezia readymade, unde exact cum ai spus, texte din pliante, materiale de prezentare si altele asemenea, rearanjate și foarte subtil modificate devin poezie. un exempolu este Dmitri Miticov, aș mai gasi inca vreo doua. Si da, la fel ca tine sunt și alte voci care contesta, cum la fel ca mine sunt și altii care sustin si cred ca din joaca asta la un momenta dat se naste poezie. mai spun doar atat, ca poezia noua, actuala, are o directie in care depoetizarea, demetaforizarea, tranzitivitatea directa cum spune J. Cohen, către gradul relativ zero, sunt in continuare metode poetice capabile de rezultate poetice. ca mie, sa zicem, nu mi-a iesit acum, e una, insă stiu că directia e bună.

Diana, multumesc de trecere si apreciere.

Vasile, zic doar asa: "Despre acest lucru glosează documentat Radu Vancu: „La noi nu a prins aproape deloc poezia concretă, poezia L=A=N=G=U=A=G=E, pe care Bernstein o numea, în Artifice of Absoption, «a impermeabilității». Dimpotrivă, poezia română a rămas foarte permeabilă emoțional, la feeling, și aproape complet opacă la tehnicalități – absolut esențiale, de altfel pentru reforma radicală a poeziei“."

nu e esential, probabil, nu pentru tine. in acelasi timp spui ca nu e poezie, te contrazic. desi nu o sa aduc acum argumente, desi ele exista.

poemul cu baiatul din amsterdam e foarte bun, insa la asta nu am nimic de adaugat fata de ce a spus alexandra negru.

acum la doi ani dupa ce-a fost scrisa, la un an si jumatate dupa ce a fost publicata, si mie mi se pare cam incarcata. asta e, poate voi trece cu grebla prin ea pt o noua editie.

multumesc pentru aprecierile voastre.

vasile, o sa ma gandesc la obs tale, stiu ca-i un pic de redundanta, dar mie mi sa parut necesara, chiar daca atenteaza putin la libertatea de interpretare a cititorului. da, lingura e din alt film, adica din matrix.

cel putin stiu, razvan, ca tu esti un comentator fidel. si nu esti nici suparacios si nici interesat, ca alti colegi de site, pe care i-am intepat si de-aia nu mai calca pe-aici. mersi!

multumesc de citire si apreciere, desi e destul de frugala analiza ta.

alexandra are dreptate, trebuie curatat bine textul, uite eu iti propun varianta mea>

un milion în plus la salariu
ore suplimentare de îndrăgosteală în weekend
lumea nu contează totuși sfalsitatea ei
potrivita ca o mască
& buruienile cresc mai înalte ca tine

uiți că de fapt unitatea de măsură
a timpului e ceea ce iubești


eram întreg
și a trebuit să devin jumătate ca să ai loc în viața mea

nu eu sunt acela să decidă
cine iubește și cine nu
cine luptă și cine nu

simt
cum tot ce pleacă dinlăuntru
tot ce îmi leagă atomii și îmi da unitate
încetează să existe

o mână rece de femeie
nu reușește să-mi adune trupul crăpat
nu reușește să scape de panica sângelui meu
curgând abuziv prin
venele ei


cum spunea denzel
"a wise woman knows the importance of speaking life into her men"
omul ăsta a cunoscut o femeie cu adevărat femeie
ori o mamă cu adevărat mamă

întotdeauna cel care a iubit l-a tras după el și pe cel care încă nu
când uiți să scrii poezie toți oamenii încep să fugă din ea

o incizie în coșul pieptului prin care îmi voi cere din nou dreptul la viață
apoi
am să-mi cumpăr un pian
și am să măsor lumea cu toate sunetele
până am o să o simt sunând
din nou bine

salutez trecerea ta pe sub acest text, da, are ceva din soft porn textul acesta, necesar zic eu. te mai astept!

esti un cititor constnt si ma bucura mereu aprecierile tale. seara faina!

cum e moda pe-aici, daca ar fi sa-mi aleg un text pt ziua mea de azi, asta ar fi.

pe langa faptul ca interogatia finala e si comica si banala. tot discursul care conduce pana la ea mi se pare simplist, lipsit de incarcatura. in cateva cuvinte, in poemul asta e vorba despre faptul ca te intrebi ce-i fericirea dupa ce te paraseste o doamna. mai banal si mai lipsit de poezie decat asta nu e nici macar mangaiatul pisicii. ce pacat ca nu se justifica recomandarile!

scuze pentru un raspuns asa tarziu. de fiecare data cand scriu, ma preocupa, in afara mesajului, forma, tehnica, modul in care imi proiectez ceea ce simt cu ajutorul cuvintelor, de asa maniera incat cititorul sa fie cuprins de efectul lor. mersi de trecere!

eu o vad prin al meu, si chiar daca undeva totul e perfectibil, o sa hotarasc eu ce si cum, atunci cand e cazul. multumesc pentru aprecieri, sfaturi, observatii, ele sunt oricand binevenite, chiar daca uneori sunt neinspirate.