*

arta. chiar e arta poezia asta prin subtilitatea ei. ma gandeam ca e un act sociologic sinuciderea in poezie, pana la concluzie - ea iti spune "ma ai cam gresit cu interpretarea. nu vezi ca persiflez?". imi place la nebunie!

îmi place că ești tenace și nu te lași; ai vrut să demostrezi că (și tu)poți sau, mă rog, că se poate și ai reușit; nu am nici o reținere să recunosc asta :)

aplicând și tu tehnica respectivă, ai colat știri, dar ai depășit simplul stadiu al informalului; fiecare calup are mica sa poveste, un particular al emoției, farmecul său aparte

dar

ce cred eu că se poate reproșa:
i) în primul rând, că "imită"; simplu spus: băi, unul a putut să facă astfel poezie, pot și eu; aspect care nu diferă cu nimic de modul clasic de a poetiza (dpdv tehnic) al majorității; cum ar veni, a face poezie "altfel", acum, sunteți mai puțini; dar, dacă se poate (mai ales că, fără a fi musai un reproș, este și facil), în curând veți cel puțin la fel de mulți.
ii) mai important, așa cred, se poate vorbi despre o translatare a sensibilității auctoriale (ca poet) asupra persoanei (ca individ); practic nu construiești ceva poetic, ci selectezi și enumeri dintr-un amalgam de știri strict ceea ce te impresionează pe tine (ca om); tabloul în sine, da, poate că este poetic, dar, cum precizam, contribuția ta este egală sau tinde către 0; cu alte cuvinte, nu poți scăpa de eticheta de "mecanic", de "jmekerie poetică".



desigur, este doar o părere asupra tehnicii, indiscutabil puzzle-ul tău este unul reușit și îl apreciez ca atare.

puteai să-i treci titlul și aici, nu cred că ai fi întâmpinat dificultăți "ecoliterare"; pe când mulți îl credeau "virgin" (înșelându-se, ca majoritatea intelectualilor), majoritatea de pe aici l-au susținut pe Băsescu; dacă răstimp s-au răzgândit, habar nu am; personal (să nu crezi mă eschivez), nu am votat nici atunci, nu o voi face nici acum (sunt genul care, dintre două rele, preferă să nu aleagă nici unul).


o seară bună.

eu unul il trecusem ca titlu, dar cineva mai firoscos din fire l-a eliminat. n-am scapat inca de cenzura, asta e. in ce priveste observatiile, incerc sa mi le asum. probabil nu voi reusi sa impun genul asta de poezie, nici eu si nici altii, critici sunt destule, iar in ce priveste originalitatea, da, nu-mi ramane decat sa fiu un adept si nu creator de stil. poate nici nu voi reusi sa fiu creator de stil, dar la o adica nici John Lee Hooker si nici Eric Clapton n-au inventat blues-ul (nu ca m-as ridica eu la valoarea lor).

Multumesc insa ca ai gustat din acest text, la fel cum ii multumesc si lui Bogdan Petcu.