Poezie

mutilare pe viață

1 min lectură·18 noiembrie 2014

Mediu

dragostea se comportă ca un miriapod

înghițit de o viperă.

devorează interiorul pînă își croiește drum afară

omorînd șarpele.

memoria se aprinde în flașuri scurte

ca un lac văzut din avion. știu

aveam o poftă nebună să-mi petrec seara dormind

de parcă întreg apartamentul s-ar fi inundat.

dacă m-aș fi dat jos din pat mi-aș fi murdărit tălpile

cu noroi.

mă gîndesc la tine. capilarele mi se deschid și se închid

asemenea valvelor. sînt o ființă gîtuită

de singurătate. trei adolescenți au jucat fotbal cu o pisică

pînă au omorît-o. și eu simt ce simți tu. ce-a simțit

pisica.

sunt atîtea lucruri care ne mutilează pe viață.

atît mi-aș fi dorit dragostea

să nu fie unul dintre ele.

probabil nu mai e nici o șansă. în evenimentul zilei scria

că cineva a făcut dragoste cu o oiță.

așa umblu de la o vreme:

ca un lepros fără clopot rătăcind prin lume

nechibzuit și fericit de orice îmbrățișare.

nimănui nu i-aș face vreun rău.

001.657

Leonard Ancuta. “mutilare pe viață.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14060041/mutilare-pe-viata

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.